Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Politica de utilizare a cookie-urilor | Protectia datelor cu caracter personal

Turnul roman de supraveghere de la Ibăneşti - Cetăţuia Mică

Turnul roman de supraveghere de la Ibăneşti - Cetăţuia Mică
FOTO: Amprenta turnului roman de supraveghere de la Ibăneşti - Cetăţuia Mică


În anul 1975, profesorul de istorie Eugen Mera din Ibănești, a identificat un turn roman de supraveghere în Ibănești, parte dintr-un sistem extrem de complex de fortificații, format din turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni și castre, care alcătuiau limes-ul roman, adică granița fortificată a Imperiului Roman. care formau granița fortificată a Imperiului Roman.

Munții Gurghiului își unesc marginile dantelate de păduri cu cerul senin, de început de primăvară. Văile taie pe alocuri dealurile înalte și fac loc apelor repezi și reci de munte care se varsă în râul Gurghiu. Soarele e mai călduț și natura începe să renască, deși zăpada se mai vede pe înălțimi. Un uliu plutește cu aripile larg deschise și se îndepărtează în zare până când devine cât un grăunte de nisip. Priveliștea aceasta se vede acum, indiferent de punctul cardinal spre care îți îndrepți privirea, și tot asta vedeau acum aproximativ 1.900 de ani soldații romani care asigurau paza graniței Imperiului Roman, pe sectorul estic de Limes dacicus, în provincia Dacia superior, care construiseră aici, pe un platou la înălțime, cu vedere asupra Văii Gurghiului, un turn de supraveghere. 

Limes-ul: un sistem complex de fortificații

„Odată cu consolidarea puterii Imperiului Roman în zonă, la începutul sec. al II-lea d.Hr., a fost începută construirea sistemului defensiv al provinciei Dacia. Poziția geografică de avanpost a determinat trimiterea în provincie a unor forţe militare considerabile, printre care legiunea XIII Gemina la Apulum (Alba-Iulia) şi după războaiele marcomanice, legiunea V Macedonica la Potaissa (Turda). Pentru a întări apărarea în interiorul provinciei, de-a lungul drumurilor principale, au fost plasate unităţi auxiliare, iar unitățile cantonate de-a lungul graniţelor au format un sistem defensiv liniar (limes) şi au controlat drumul limes-ului care mergea paralel cu granita”, se arată pe limesdacicus.ro (site-ul Programului Național „Limes”). Era o modalitate prin care se facilita accesul și aprovizionarea armatei.

Pe limes-ul estic al Daciei

La Livezile, Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroşneu Mare, Breţcu sunt cunoscute douăsprezece castre în care au staționat trupele militare auxiliare de-a lungul limes-ului estic al Daciei. Pe lângă acestea, sunt indicii asupra existenţei altor două, la Gurghiu și Baraolt.  

În jurul acestor tabere militare romane au fost întemeiate aşezări civile (vicus-uri) care funcționau ca importante centre religioase, economice şi culturale ale regiunii. Comunicarea între tabere şi aprovizionarea trupelor militare era realizată printr-un drum al limes-ului, paralel cu traseul graniţei, iar paza şi protecţia sectorului de graniţă era asigurată printr-un sistem complex compus din şanţuri şi valuri de pământ, turnuri de pază şi de semnalizare. Astfel de turnuri sunt cunoscute la Homorod-Băi, Ocland, Păuleni, Eremitu, Ibăneşti şi Chiheru de Jos.

Dovezi ale existenței turnului de supraveghere de la Ibănești au fost descoperite de profesorul de istorie Eugen Mera, în cadrul activităților cu elevii, a cercetării proprii și aprofundată alături de arheologi  de la Muzeul de Istorie din Târgu Mureș. Ca și construcție, era exemplu clasic de arhitectură militară, cu rol funcțional: un turn din lemn cu probabil trei nivele și plan rectangular de aprox. 4 metri x 4 metri protejat de o incintă compusă din val și șanț cu plan rectangular și colțuri rotunjite (reconstituirea video de mai jos).

Pe baza descoperirilor de țigle ștampilate se confirmă că turnurile și castrele au fost construite de unitățile staționate. În unele zone a fost descoperită o linie defensivă artificială constituită în general din val de pământ și pe alocuri dintr-un zid de piatră. Turnurile erau construite din piatră sau din lemn și erau amplasate în funcție de configurația terenului și pentru a putea comunica între ele. Printre modalitățile de comunicare care se pare că erau folosite sunt focurile de semnalizare – pe Columna lui Traian, lângă turnuri sunt reprezentate lemne stivuite sub formă de rug, lucru care i-a determinat pe specialiști să presupună că acesta este rolul lor, iar pe vreme de ceață sau vizibilitate redusă, se comunica prin semne sonore, obținute cu ajutorul unor instrumente muzicale.

Potrivit limesromania.ro, în România se cunosc peste 70 de castre, 50 de fortificații mici și peste 150 de turnuri, dar numărul lor trebuie să fi fost mai mare.