Reportaje

"O lună în bibliotecă" - un program dedicat copiilor
"O lună în bibliotecă" - un program dedicat copiilor
Programul "O lună în bibliotecă", derulat de Biblioteca Ibănești,  a început cu dreptul: în a treia zi de derulare, numărul participanților a ajuns deja la 26.

Fetițele cos de zor pe etamină, sub îndrumarea Nicoletei Man, coordonatoarea proiectului, și a Elenei Matei. Unele se descurcă, altele strică, cer ajutor, schimbă impresii despre micile lor creații sau se chinuie să bage firul în ac. Colțul băieților este mai gălăgios. Meșteșugul lor nu necesită atâta migală și ramele foto, împodobite cu fire în diverse culori, avansează mai repede. În timp ce fetele nu se îndură să lase pânza din mână (cele care au deprins mai greu tainele surfilatului promit să continue acasă), băieții încep să se învârtă prin bibliotecă și-și aleg câteva cărți pe care le răsfoiesc și comentează împreună. 

"Astăzi a fost o zi mai grea", spune Nicoleta Man, coordonatoarea proiectului, "pentru că a trebuit să acordăm atenție fiecărei fetițe, să le învățăm individual pașii de cusut și să le ajutăm. Băieții, în schimb, își pot duce acasă propria ramă foto finalizată".

Atmosfera e frumoasă și specială. Biblioteca are viață, este plină de copii care au ocazia să descopere că aceasta este un spațiu prietenos, în care se pot simți bine. Ți-e mai mare dragul să-i vezi alegând, citind și răsfoind cărți.

 Și iată cum, timp de două ore, se distrează, socializează, se împrietenesc cu cărțile, desfășoară diverse activități creative, în spațiul primitor al bibliotecii. În final, vizionează un desen animat după basmul "Hainele cele noi ale împăratului", de Hans Christian Andersen.

Programul continuă toată luna august, de luni până vineri, între orele 14.00-16.00!

08.03.2017
Ibănești, la întâlnirea anuală a Charter of European Rural Communities, din Kannus, Finlanda
Ibănești, la întâlnirea anuală a Charter of European Rural Communities, din Kannus, Finlanda

Ibănești a participat cu o delegație formată din opt membri la întâlnirea anuală a Charter of European Rural Communities, care a avut loc în localitatea Kannus (Finlanda) și a adunat reprezentanți din 25 de țări UE.

Din partea Ibăneștiului au luat parte: Maria Suceava, Ingrid Dan, Alina Petra, Corina Gliga, Elisabeta Man, Alin Todoran, Sebastian Farcaș și Ionel Todoran. Activitățile și discuțiile, gândite și purtate separat pentru delegațiile de tineri și de adulți, au avut ca teme centrale toleranța și solidaritatea.

Încă din anul 2015 s-a observat o mobilizare a instituțiilor Uniunii Europene și a țărilor membre pentru a găsi căi de soluționare a ceea ce a fost numită "problema refugiaților" (afluența necontrolată de persoane din afara UE care solicită protecție internațională a fost catalogată drept cea mai mare criză a migrației de la Cel De-Al Doilea Război Mondial încoace, potrivit unei analize publicate pe opendemocracy.net). Prin urmare, tema generală a discuțiilor, "Toleranță și Solidaritate - Punți spre Pace în Europa", nu a fost întâmplător aleasă, prin aceasta urmărindu-se atingerea unor puncte-nevralgice, generate de contextul internațional mai sus amintit: problema imigranților (problemă cu care se confruntă unele țări participante), discriminarea religioasă, sexuală, culturală și toate formele pe care aceasta le poate lua și s-a încercat identificarea unor modalități eficiente de combatere a discriminării, a prejudecăților și excluziunii sociale. 

Ca de fiecare dată, sub motto-ul "People Meet People" (Oameni întâlnesc oameni), activitățile derulate au avut scopul de a strânge relațiile între delegațiile participante, formarea unui nucleu de comunități legate printr-o prietenie trainică, realizarea de schimburi de experiență, în spiritul solidarității și al multiculturalității - de la ceremonia religioasă, defilarea tuturor delegațiilor participante și imnul Uniunii Europene, la cazarea oaspeților la familii din Kannus, la activitățile sportive în care au fost angrenați tinerii, workshopurile și discuțiile derulate. A fost un impresionant efort de organizare care a vizat activități, cazare, program, transport, toate acestea fiind gândite pentru delegații din 25 de țări (prin urmare, un număr mare de participanți).

La seara culinară, inclusă în programul tuturor edițiilor, ocazie cu care participanții aduc produse reprezentative pentru zona din care provin, delegația din Ibănești a îmbrăcat, fără excepție, ținută populară, și a venit cu preparate tradiționale. "Seara culinară a fost un succes. Noi am dus cașcaval și brânză topită Mirdatod, mușchi afumat și cârnat picant, cornulețe de casă, cu rahat și nucă, preparate chiar în Ibănești, de doamna Petra Floarea - Ica - de pe Pietroasa, bomboane Poiana Chokotoff și, desigur, țuică (care și-a format, din anii trecuți, un grup solid de susținători în rândul celorlalte țări)", a spus Ingrid Dan.

- Vă invităm să citiți și Ibănești reprezintă România în Charter of European Rural Communities

IMAGINI DE LA DISCUȚIILE PURTATE LA KANNUS 

GALERIE FOTO

07.16.2017
Ibănești, 2017: identitate locală și globalizare
Ibănești, 2017: identitate locală și globalizare
Dedesubtul perdelelor de ceață care învăluie coroana împădurită a dealurilor înalte, o turmă de oi paște în tihnă. Case răzlețe urcă pe văile ce taie dealurile până hăt-departe, tocmai unde începe pădurea.

Prin aceste locuri, căprioarele fac salturi lungi prin grădini și vulpea se furișează prin ogrăzi. De sărbători și la evenimente speciale, oamenii se mai îmbracă încă în costume tradiționale, iar când se ține un obicei, cum ar fi Rusaliile și ieșirea în țarină, ai impresia că ai devenit un personaj dintr-o pictură renascentistă a flamandului Pieter Brugel cel Bătrân (supranumit "Brugel al Țăranilor"), pentru care lumea satului și țăranii erau principala sursă de inspirație. 

E frumos, atemporal și bucolic locul descris. Este chiar comuna noastră - liniștită, înconjurată de natură, cu oameni care țin la tradiții. Dar cu toată frumusețea și liniștea pe care o emană, Ibănești nu este un colț rupt de realitate. Este un loc supus, ca multe altele, influențelor exterioare și schimbărilor și, pe măsură ce acestea sunt tot mai multe și presiunea lor tot mai intensă, devine din ce în ce mai dificil să mergem înainte și, în același timp, să păstrăm elementele care ne definesc. Prin urmare, poate globalizarea, realitatea secolului XXI, să meargă mână-n mână cu identitatea și inițiativele locale - aceasta este întrebarea și, de ce nu, provocarea.

De la "Drumul Mătăsii" la globalizarea secolului XXI

Una dintre definițiile date globalizării ar fi că reprezintă ansamblul fenomenelor ce apar ca urmare a deschiderii economiilor spre mărfuri și capitaluri străine. De aici, avem ca efect principal creșterea interdependenței economice a țărilor din întreaga lume. Alte efecte: modificări în toate domeniile vieții, inclusiv politic, social, cultural, tehnologic. 

Realitate a secolului XXI, globalizarea nu e deloc nouă. De mii de ani, oamenii cumpără și apoi vând marfa în țări îndepărtate pentru a obține profit. Un exemplu este Drumul Mătăsii care a legat China și Europa, un model de comerț internațional care a dus și la schimburi culturale, putând fi considerat o formă incipientă de globalizare. În prezent însă internetul, rețelele de socializare, altfel spus, rapiditatea cu care se transmit informațiile, au intensificat acest fenomen, l-au impus la scară mondială, influențând comunitățile de peste tot, fie că e vorba de mediu urban, fie rural.

Oponenții globalizării, care nu sunt puțini, spun că aceasta reprezină o uniformizare, o amenințare pentru diversitatea culturală, globalizarea fiind responsabilă pentru distrugerea limbilor, a economiilor și tradițiilor locale. Prin urmare, pot face față acestui tăvălug uniformizator identitatea, tradițiile, obiceiurile, inițiative locale?

Pentru asta avem nevoie de o comunitate matură, cu istorie și cu identitate bine conturată care să poată primi influențele exterioare, indispensabile dezvoltării, fără a renunța la elementele care o definesc, să păstrăm echilbrul între ceea ce adoptăm, pe de o parte, și ceea ce avem deja, pe de altă parte, să fim selectivi în alegerile pe care le facem, să ne ghidăm după o busolă a valorilor. În caz contrar, pericolul este să rămânem vulnerabili în fața schimbărilor și noutăților care ne asaltează (nu toate bune, nu toate de calitate), să renunțăm la repere "demodate", "depășite" (dar corecte și valabile) pentru a înghiți pe nemestecate ceea ce ni se servește pe tavă.

Ibănești 2017: Portret în 5 puncte

Natură diversă, respect pentru tradiții și obiceiuri, inițiative locale și culturale, deschidere spre alte țări europene - sunt cinci aspecte care ne definesc comuna și pe care le voi trece în continuare în revistă. Nu sunt noutăți, le știm cu toții, le vedem, participăm la ele, dar tocmai pentru că ne-am obișnuit cu ele, uităm să le prețuim la adevărata valoare. Până la urmă, este absolut normal ca atunci când trăiești într-un loc frumos să te obișnuiești cu acesta într-atât încât nu-i mai observi frumusețea. Dar, într-o perioadă în care în unele părți ale lumii identitatea locală a devenit atât de fragilă, este bine să ne întoarcem din când în când la aceste lucruri, să privim cu îngăduință, nu critic, în jur și în noi, spre lucrurile valoroase, care ne definesc. 

Natură generoasă

Diversitatea reliefului (munți, dealuri, lunci și platouri) și diferențele mari de altitudine - de la 370 de metri, la confluența Gurghiului cu Mureșul, la Reghin, urci la 1.200 de metri altitudine, la poalele culmii Cristigiu, de unde izvorăște Gurghiul, și la 1.777 de metri, la Vârful Saca, cel mai înalt punct al zonei - au modelat un ținut al contrastelor. Palierele diferite de altitudine oferă condiții de viață pentru multe specii de animale și o vegetație diversă, cu etajare în funcție de altitudine. În limitele comunei sunt cuprinse masivele Fâncel (1.684m), Bătrâna (1.634m), Tătarca (1.688m) şi Vârful Saca (1.777m).

Tradiții și obiceiuri

Ieșirea în țarină de Rusalii și alte sărbători, evenimentele și serbările sunt de fiecare dată ocazii de a purta costumele tradiționale și de a respecta vechi obiceiuri. Ansamblul "Ibășteana" duce cu mândrie prin țară numele de Ibănești și jocurile locului, precum "Brâul fetelor", "Bărbuncul", "Fecioreasca", "Bătrâneasca". Ansamblul vocal "Astea-s Ibăștencele", fondat în 2016, are deja un bogat repertoriu, inclusiv o șezătoare, și este invitat la evenimente cu specific tradițional. 

Se întâmplă deseori ca termenul tradițional să fie considerat antonim pentru evoluție, sinonim cu "trecut", cu ceea ce este demodat, nu se mai poartă, nu mai este valabil, ceva frumos, poate chiar exotic pentru unii, demn de admirat și fotografiat, ceva ce te duce cu gândul la un pitoresc muzeu al satului și... cam atât. Dar tradițiile și obiceiurile sunt vii, ele reprezintă o sursă de cunoștințe și de experiențe la care ne putem raporta oricând, sunt un valoros bagaj de norme și informații, care au fost respectate, aplicate de-a lungul timpului și, prin urmare, testate și validate de generațiile anterioare. Reprezintă experiențe care ne sunt transmise de cei de dinaintea noastră și de care ne putem folosi. “Trăim într-o lume nesigură, în care totul se măsoară în bani. Am vrut să demonstrez că atunci când nu mai ai nimic, poți să te bazezi pe acest miracol care merită protejat: lumea satului românesc“, mi-a spus irlandezul Peter Hurley, explicându-mi scopul călătoriei de 650 km pe care o făcut-o în iarna lui 2012, pe jos, fără niciun ban în buzunar, de la Săpânța la București. Lucrurile se schimbă mereu, ritmul apariției invențiilor este amețitor, se impun noi tehnologii, banii sunt pentru mulți măsura bunăstării și a fericirii și, tocmai de aceea, tradițiile devin și mai importante. Ele vin ca un element de stabilitate, cultivă un sentiment de apartenență și de siguranță. Mesajul lor poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: "Amintește-ți!" - crește, dezvoltă-te, dar nu uita cine ești, de unde te tragi, ce bagaj de informații/ experiențe/ practici ai, nu căuta să te descotorosești rapid de ele, ci folosește-te de ele cu înțelepciune.

Inițiativele locale

Sunt semnul că o comunitate este vie, că în interiorul ei există efervescență, că se dezvoltă, că nu este doar un punct de plecare spre oraș ci, dimpotrivă, că este un teren fertil pentru proiecte de dezvoltare. În Ibănești avem fabrica Mirdatod și numeroasele ei sortimente de brânză, inclusiv "Telemeaua de Ibănești". Fiind un produs 100% local - materiile prime provin numai din această arie geografică (lapte din Ibănești, Hodac, Gurghiu), iar producerea, procesarea și prepararea au loc aici, “Telemeaua de Ibănești” a obținut pe data de 13 martie 2016, recunoașterea în Uniunea Europeană ca produs tradițional românesc, cu Denumire de Origine Protejată (DOP). Mai sunt  inițiativa curajoasă a profesorului Dumitru Matei cu berea nefiltrată Lăpușna, bere blondă și mai nou, sortiment de bere roșie, cu mai multe tipuri de maț caramelizat, pensiunea "Ovidiu și Paula", un reper în materie de cazare pe Valea Gurghiului, dar și apicultori, producători de legume, flori, brutăria Bozon, Florăria "Boutique L Style", Cofetăria Rodis Cake etc (treptat, vor fi prezentate în secțiunea Inițiative Locale). 

Inițiative culturale 

Cele trei cămine culturale, sala de manifestări din Isticeu, biblioteca găzduiesc evenimente, spectacole, serbări ale elevilor și manifestări culturale. Sfârșitul de an școlar a fost pentru elevii grădiniței și din clasele 1-3 de la Isticeu prilej de a purta costume tradiționale, de a cânta, de a aduce în fața publicului strigături și obiceiuri. La  căminul cultural din Ibănești Sat au avut recent loc două lansări de carte, "Vis creț pe Gurghiu", de Carmen-Ioana Frandeș și "De la lume adunate", de Mihai Teodor Nașca. Tot aici funcționează un muzeu cu exponate  tradiționale -  cămăși, costume, obiecte vechi de uz casnic, piese de mobilier, inclusiv un costum tradițional cu o vechime de peste 150 de ani. 

Deschidere europeană 

Charter of European Rural Communities este o organizație europeană cu 28 de membri – câte o localitate rurală din fiecare țară UE, fondată în 1989, la inițiativa comunei Cisse (Franța). România face parte din aceasta din anul 2007, fiind reprezentată de atunci de comuna noastră. Sub sloganul „Oameni întâlnesc oameni” („People Meet People”), în cadrul acesteia se organizează întâlniri al căror scop este stimularea cooperării, a schimbului de experiență, cunoașterea modului de viață din comunități din alte țări. Întâlnirile, care au ca subiecte de discuție teme de actualitate, se organizează „acasă” la fiecare dintre cei 28 de membri. Mai amintesc stâna "europeană" din Poiana Obârșii, una dintre cele șase locații din România în care au fost construite stâne la standarde europene, în cadrul proiectului "Modele agricole sustenabile pentru zona muntoasă", finanțat de către guvernul Elveției. S-au avut în vedere: maxima igienă alimentară, confortul animalelor, refacerea covorului ierbos, independență energetică, cursuri de formare profesională, precum și valorificarea produsului final printr-un brand - "De La Munte". 

Toate aceste elemente ne direcționează spre răspunsul la întrebarea de început - da, putem să ne păstrăm identitatea, tradițiile și să fim, în același timp, conectați la realitățile secolului nostru. Nu sunt vorbe-n vânt, noi avem deja ceva ce alții fie nu au (de aceea caută să-și inventeze sărbători, tradiții sau simboluri), fie au pierdut - pe Valea Gurghiului suntem înconjurați de natură, tradițiile sunt încă vii și purtăm cu drag costumul popular, avem inițiative locale, evenimente culturale, fără a ne lipsi însă deschiderea spre nou. Nu trebuie decât să fim conștienți de valoarea acestor lucruri, să fim mândri de ele și să le păstrăm.

"Cred în conceptul de România rurală, cred în conceptul de valoare, cred în satul viu ca o sursă vitală de inspirație artistică, o sursă de mâncare extraordinar de sănătoasă, o sursă de venit (prin mâncare, prin turism, prin cultură), o sursă de mândrie, o sursă de speranță. În Europa nu există așa ceva. Nu există în Europa ce aveți în România." (Peter Hurley, în documentarul Discover Romania with Peter Hurley, realizat de Agerpress)

- Autor: Adina Brânciulescu
 

07.03.2017
Obicei de Sânziene
Obicei de Sânziene

"În ajun de Sântion/ Fetele care n-au Ion/ Nici Grigore, nici Vasile/ Cu florile se pun bine/ Le culeg și-apoi le-ntreabă/ De s-or mărita degrabă/ Floarea le răspunde așa.... Într-un cadru de vis, "pictat" cu trandafiri înfloriți, Florina Oprea ne arată minunata ei colecție de cămăși tradiționale și ne descrie un vechi obicei de Sânziene, de pe Valea Mureșului 

Femeile merg pe drum, prin iarbă, după sânziene, în costume naționale și cântă:
"Pe coasta cu florile
Strângem sânzienile
Cununiță împletim
Pe casă o azvârlim
Păstrăm obiceiu-n sat
Cum bătrânii l-au lăsat."

Se împletesc cununi de sânziene, fetele le pun pe cap și o femeie văduvă cântă:
"Sânziană, floare rară
Bună ești de pus pe rană
Ești floarea lui Sântion
Bună de leac și de somn.
Flori galbene sânziene,
Alinare la durere
Floare sfântă și de leac
Văduvile cununi fac
Fetile pe cap le pun
În Sântion, de ajun"

Cununile se aruncă pe casă (la gazda la care ne adunăm să plecăm după sânziene și unde ne întoarcem să facem cununi). Sau mergem cu cununile la casele noastre. Când le aruncăm, spunem numele membrilor familiei.

Fetele aruncă cununile pe apă, iar una dintre fete cântă așa:
"În ajun de Sântion,
Fetele care n-au Ion,
Nici Grigore, nici Vasile
Cu florile se pun bine.
Le culeg și-apoi le-ntreabă
De s-or mărita degrabă
Floarea le răspunde așa:
Mărita-v-ați mărita
Dacă astăzi ați cules 
Sânziene pe ales
Să le faceți cununiță
Pentru hăl mai fain bădiță.
Pe Valea Pietrișului,
Floarea Sântionului
Dacă-a sta cununa pe loc,
Pregătiți-vă de joc
Dacă a mere ca apa,
Îi mai sta la mumă-ta
Pân' la anul într-o vreme
În ziua de Sânziene
Când îți mai culege flori
Pentru hăi mai faini feciori."

Una dintre văduve bate cu sânziene pietrele și zice așa: "Batem pietrile, să piară relele."

06.29.2017
Evaluarea Națională a început!
Evaluarea Națională a început!

Este dimineață, festivitățile de final de an școlar au trecut și elevii se bucură deja de vacanță. Dar nu toată lumea este liniștită: pentru absolvenții claselor a VIII-a începe Evaluarea Națională.

Cei 40 de absolvenți ai claselor a VIII-a așteaptă  să fie chemați în săli pentru proba de limba și literatura română, din cadrul Evaluării Naționale 2017. În urmă cu câteva zile, erau pe scenă – proaspăt absolvenți, emoționați și fericiți, dar și întristați oarecum de despărțirea de școală, mirați de trecerea anilor, dar optimiști. I-am admirat, i-am aplaudat și încurajat. Dar acum, emoțiile sunt și mari. Se împletesc cu teamă. Băieții încearcă să mai facă glume, dar nu prea reușite, fetele se gândesc la ce subiecte ar fi bine să le vină. Se sperie când au impresia că au uitat și se liniștesc când își reamintesc datele.

„De n-ar pica doina și balada… Ce bine-ar fi să ne vină genul dramatic, e mai ușor”, se aude printre ei. De compunere nu le este teamă, spun că la punctul acesta se vor descurca.

Nu au mult de așteptat. În scurt timp sunt chemați, în ordinea de pe liste, în sălile de examen, prevăzute cu monitorizare audio-video. Își fac curaj, unii au puterea să mai arunce câte un zâmbet și intră pe rând în școală. Mult succes tuturor!

Pe 21 iunie, urmează proba scrisă la matematică.

06.29.2017
Portret: Florina Oprea
Portret: Florina Oprea

Cu toții o cunoaștem pe Florina Oprea, ne este drag să o vedem și să o ascultăm pe scenă. Și cu atât este mai mare bucuria și mândria noastră, cu cât știm că Florina este de la noi, din Ibănești.

Dar ca să ajungă aici, a fost nevoie de multă pasiune și muncă – de  ani și ani de învățătură.

Îmbrăcată într-o cămașă tradițională, cu model vechi, care curge pe mânecă, la gât cu zgardă bogată cu bănuței, cu părul împletit în două codițe, prinse cu panglicuțe roșii, și cu o cunună de sânziene (pentru că mi-a vorbit despre obiceiurile și cununile de Sânziene, dar despre asta într-un articol viitor) culese, după cum spune obiceiul, de o vecină văduvă, în mijlocul exploziei de trandafiri înfloriți și a colecției de costume pe care le poartă când urcă pe scenă, Florina pare coborâtă dintr-o lume îndepărtată, de poveste.

„Doamne, ce frumoase sunt! Felicitări, sunt minunate!”, exclamă o femeie care trece prin fața casei, împingând un cărucior, la vederea impresionantei colecții de cămăși. Să tot fie vreo 26: de la cămăși bârsănești, la cămăși cu umăr, cu flori sau cu motive stilizate, cusute, brodate, țesute, simple sau bogate – toate îmbrăcate de Florina în diverse ocazii. „Nu am un model preferat. Îmi plac toate, îmi place materialul, îmi plac cusăturile, culorile și modelele. Și știu că cine a cusut o cămașă ca asta a pus mult suflet. Uite, ce frumoasă este zgarda asta cu bănuței. Îmi place mult să o port, dar e foarte grea. Doar fetele nemăritate puteau să o poarte, împreună cu două panglicuțe roșii, care le ținea părul prins în două codițe împletite.”

Avem nevoie de modele ca de aer – și noi, și copiii noștri. Nu de modele fabricate la televizor, nici de modele importate. Avem nevoie de repere autentice, demne de urmat, credibile, valoroase, care și-au câștigat respectul și recunoașterea prin muncă și talent; iar prin dragostea pentru tradiții, pentru cântecul și jocul popular, prin pasiunea care o împinge spre ceea ce este frumos, la doar 25 de ani, Florina Oprea este un model pentru noi toți. De unde dragostea ei pentru cântecul popular, cât și ce a studiat, despre oamenii care au influențat-o și pe care îi admiră, iată lucrurile despre care ne-am întâlnit să discutăm.

„De mică am fost fascinată de joc. Atâta mai dansam prin casă! Îmi imaginam că am un partener de joc și dansam singură”, își amintește ea. „În familia noastră se cântă. Tata cântă, fratele tatălui meu cântă și el vocal (cântă foarte frumos și la chitară) și, de fiecare dată când familia se reunește, ei amândoi cântă și bineînțeles că acum, de o perioadă bună de timp încoace, cânt și eu cu ei”.

Pentru început, a luat lecții de vioară și a fost solistă în ansamblul Ruguțu, din Gurghiu. Cum pasiunea pentru joc și muzica tradițională au rămas neschimbate de-a lungul anilor, a urmat Liceul de Artă din Târgu Mureș, unde a studiat, timp de trei ani, canto clasic, mergând apoi pe cânt popular. „Eram altistă, dar nu era o specialitate în care mă regăsesc. Nu mă vedeam cântăreață de operă” , își explică motivul schimbării. În paralel, a făcut parte din Ansamblul Mureșul, la o secție – pepinieră, unde a fost, timp de patru ani, dansatoare și solistă (a mai avut colaborări cu Ansamblul Mărțișorul și Casa de Cultură „Eugen Nicoră”, din Reghin).

La Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj Napoca, a studiat timp de trei ani pedagogia muzicală, completându-și studiile cu un masterat pe aceeași specialitate, iar anul acesta finalizează și Facultatea de Istorie, secția Etnologie, de la Universitatea Babeș Bolyai.

De șase ani face parte din ansamblul „Icoane”, condus de cunoscutul interpret de muzică populară Ioan Bocșa. Pentru a intra, a dat audiție chiar cu acesta și a fost un moment în care a avut mai multe emoții ca niciodată. Nici acum, după atâția ani, nu este mai ușor: fiecare spectacol, turneu este precedat de o preselecție – dacă o iei, participi la turneu, dacă nu, nu.

Ansamblul are aproximativ 100 de membri și promovează muzica tradițională veche. Pentru că maestrul Ioan Bocșa nu acceptă decât ceea ce este autentic, în repertoriul ansamblului sunt doar piese vechi, care au și o sută de ani, melodii ce se cântau în satul tradițional, iar ca orchestrație se merge doar pe trioul gordună, vioară și braci.

Pasiunea acestuia pentru descoperirea și păstrarea vechilor cântece, dăruirea cu care a lucrat la culegeri de cântece pentru studenți, umblând prin sate, pe la oameni, sunt lecții importante despre valoare, autenticitate pe care Florina le-a învățat alături de dânsul. „Nu tot ce este la televizor este autentic. Televizorul nu este un reper, promovează mult comercialul, posturile difuzează ceea ce place oamenilor. Cu lucrul bun, valoros, lucrurile stau altfel… îl și simți, nu este suficient să-ți placă. De multe ori, sunt cântece care nu sunt gustate de public, melodiile vechi au o linie melodică mai grea, textele sunt altfel, sunt pline de regionalisme, parcă ar fi o altă limbă.”

 

 

Despre activitatea în ansamblul Icoane, sub coordonarea interpretului Ioan Bocșa

Tocmai de aceea, la Florina Oprea vom auzi multe cântece vechi, pe care le adună chiar ea, umblând prin sate, de la femei bătrâne. „Ascultă aici”, îmi zice, și pornește telefonul cu o înregistrare pe care urmează să o învețe. Aud glasul unei femei bătrâne și frânturi de cuvinte, fără să-mi dau seama însă de linia melodică. Dar Florina începe să cânte ușor și lin și ceea ce am auzit, fără să înțeleg, în  gura ei prinde viață și melodie.

06.29.2017
Final de an școlar în Ibănești
Final de an școlar în Ibănești

Săptămâna aceasta a fost dedicată festivităților de sfârșit de an care au avut loc în toate școlile și grădinițele din Ibănești: au început u festivitatea d ela Isticeu, dedicată tradițiilor, și au continuat cu toate școlile din Ibănești.

Evenimentele au debutat cu festivitatea de la Ibănești Pădure, ciclul primar (Isticeu), cu un spectacol dedicat obiceiurilor și tradițiilor populare (Obiceiuri și costume tradiționale la final de an școlar), care a fost urmat, miercuri și joi, de programe artistice la Ibănești, Ibănești Pădure și Dulcea.

Ca în fiecare an, elevii au fost recompensați pentru participările și rezultatele obținute la concursuri și olimpiade, au fost evidențiate rezultatele școlare bune și foarte bune și s-au acordat diplome de absolvire.

Elevii clasei a opta, din Ibănești, sub coordonarea doamnei Man Nicoleta, au pregătit un moment emoționant pentru a marca despărțirea de domnul profesor Petrea Ioan, care a primit câte un trandafir roșu de la fiecare elev, alături de mesajele acestora de mulțumire. La final, panglicile albe, de promoție,  au fost tăiate, într-un gest care simbolizează libertatea tinerilor de a zbura spre viitor.

Pe comună, au fost acordate patru burse de merit care au mers la elevii care au terminat anul școlar 2016-2017 cu media 10 pe linie, fiecare în valoare de 501 lei. Este vorba de: Fiț Nicolae Sebastian, Pașca Miriam Valeria, Someșan Andreas (toți trei de la Școala din Ibănești) și Suceava Antonia (Ibănești Pădure), care, în plus, s-a calificat la faza pe țară la olimpida de matematică.

Le urăm tuturor vacanță plăcută și mult succes absolvenților claselor a opta, care luni încep Evaluarea Națională!

GALERIE FOTO

06.29.2017
Obiceiuri și costume tradiționale la final de an școlar
Obiceiuri și costume tradiționale la final de an școlar

Cântecele, „Alunelul”, obiceiurile de nuntă, strigăturile, aruncarea cununilor de Sânziene peste casă, descântecele la oi și jocurile au răsunat la serbarea de final de an, la Școala Gimnazială Ibănești Pădure, ciclul primar (Isticeu).

A fost mai mult decât o festivitate de încheiere de an, a fost o adevărată sărbătoare a obiceiurilor, a costumelor tradiționale, a copiilor și dascălilor deopotrivă. Iar lucrul acesta a fost simțit de toți cei prezenți.

Au  fost momente pline de emoție pentru toți cei prezenți – elevi, părinți și cadre didactice. Îmbrăcate în costume tradiționale, învățătoarele au cântat și dansat alături de cei mici, într-un program comun care a inclus grădinița, clasa pregătitoare și clasele 1 -3, având ca temă tradițiile locului, un program pentru care s-a muncit din greu și care a cerut răbdare și perseverență de ambele părți, elevi – învățătoare.

Mâna de dascăli –  un grup mic, dar solid, unit și talentat – a reușit un lucru minunat: doamnele acestea i-au făcut pe copii să se bucure sincer de jocurile, strigăturile pe care le-au prezentat și să fie mândri că ne pot împărtăși cântecele și obiceiurile tradiționale. Iar entuziasmul li se citea pe fețe.

Felicitări copii și să aveți o vacanță frumoasă! Vă mulțumim – vouă și celor care vă îndrumă!

GALERIE FOTO

06.29.2017
„De la lume adunate” și „Vis creț pe Gurghiu”. Evenimentul de lansare
„De la lume adunate” și „Vis creț pe Gurghiu”. Evenimentul de lansare

Lansările de carte, care au avut loc la Căminul Cultural din Ibănești, au prilejuit o emoționantă întâlnire cu Mihai Teodor Nașca și Carmen-Ioana Frandeș, autorii volumelor „De la lume adunate” și „Vis creț pe Gurghiu”.

Ambele cărți au fost prezentate de Nicolae Băciuț, directorul Direcției Județene de Cultură Mureș, moderator – Nicoleta Man (bibliotecară Ibănești). Printre participanți s-au numărat și Dan Vasile Dumitru, primarul comunei, și membri ai Consiliului Local.

„O carte document”,  a fost numită de Nicolae Băciuț lucrarea cunoscutului jurnalist și realizator de emisiuni de folclor Mihai Teodor Nașca, aceasta fiind o însăilare de interviuri realizate în perioada 2005-2010 cu cei care se apleacă asupra cântecului trdaițional românesc. „Mă gândesc cu ce emoții își vor reciti protagoniștii interviurilor poveștile surprinse atunci. E ca și cum ai deschide o cutie a amintirilor, pentru ca totuși au trecut câțiva ani buni de la realizare”, spune autorul.

Despre „Vis creț pe Gurghiu”, al tinerei Carmen-Ioana Frandeș, Nicolae Băciuț  spune că este o veritabilă „terapie prin artă”, o carte foarte interesantă, ca scriitură, dar și din punct de vedere compozițional. Sunt povești atât despre sine, fiind inspirate din viața autoarei, cât și despre alții (care se pot regăsi în ele), într-o formă originală în care alternează povestea cu poezia. „O să vă regăsiți în rândurile acestei cărți, e născută dintr-o nostalgie, dintr-o iubire foarte mare pentru sat”, spune Carmen-Ioana Frandeș. Cartea a mai fost lansată în Cluj, Reghin, „visul creț” urmând să poposească și în New York și Chicago.

Atât Carmen Ioana Frandeș, cât și artista Elena Harja, născută în Ibănești Pădure, care a expus o suită de picturi ce redau aspecte din viața satului, au vorbit despre frumusețea și calitatea vieții la țară. „Aduc pe pânză satul – satul pe care-l iubesc din tot sufletul”, a spus pictorița, născută în Ibănești Pădure. „Educația din satul meu este de înaltă clasă. Educația pe care le-o dați copiilor în familie și la școală e o educație sănătoasă, care face din copii OAMENI”, a mai zis doamna Harja.

La rândul ei, autoarea „Visului creț pe Gurghiu” a subliniat cât de importante îi sunt rădăcinile și faptul că s-a născut la țară, aici, pe „Vale”. „Cred în calitatea talentelor și în educația de la sat. Nu ajungeam unde sunt dacă nu eram de aici, de la sat, dacă nu aveam sprijinul părinților. Plec și duc Valea în lume, dar plec ca să mă întorc și să o pun în valoare.”

Mai mult decât o simplă lansare de carte, evenimentul a adus în fața publicului artiști, interpreți și ansambluri. Pe scenă au urcat interpretele Adriana Niculici, Diana Farcaș, Gizella Ianko, care a obținut mențiune la „Concursul Național de Interpretare a Muzicii Românești Sigmund Toduță”, Bistrița, ansamblul „Astea-s ibăștencele”, cu o șezătoare, ansamblul de dansuri „Ibășteana”, instructor Adrian Boier, grupul folcloric „Graiul Câmpiei”, din Sărmașu, condus de Dinuca Burian și echipa de dansuri din Toaca, Curly Dreams (coordonată de Carmen-Ioana Frandeș, aceasta fiind o surpriză făcută tinerei autoare).

GALERIE FOTO

06.29.2017
Evaluarea Națională 2017. Ce rezultate s-au obținut în Ibănești
Evaluarea Națională 2017. Ce rezultate s-au obținut în Ibănești

Evaluarea Națională 2017 a adus rezultate bune la nivel de comună: astfel, din cele 13 medii de 10 din județul Mureș, una dintre ele a fost obținută de Chirteș Adelina Maria, de la școala din Ibănești Pădure, urmată la o distanță de numai 10 sutimi de colega ei de clasă, Suceava Antonia. Alți patru elevi, din Ibănești și Ibănești Pădure, au obținut medii peste 9.

Când a aflat ce medie a obținut, Adelinei nu i-a venit să creadă. Știa, ca și colega ei de clasă, Antonia, că va fi o medie mare, peste 9, dar nu se aștepta chiar la 10. "Când mi-am văzut numele și media pe site, am început să tremur. Nu-mi venea să cred. Îmi tremura vocea, tremuram cu totul. Părinții au venit imediat și mă întrebau dacă sigur sunt eu. Le-am spus: Uitați, Chirteș V.V. Adelina Maria, Ibănești Pădure, 10-10", povestește Adelina. Și ea, și Antonia se așteptau la limba și literatura română la 9.30, potrivit baremelor, așa că rezultatele le-au surprins pe amândouă. Antonia a pierdut totuși 20 de sutimi din cauza nearticulării unui cuvânt-sinonim (de unde, 9.80), dar ea a  primit chiar 10!

La matematică, au obținut amândouă punctaj maxim. Pentru Antonia, participantă la olimpiade și pasionată de matematică, rezultatul nu a fost neapărat o surpriză. Totuși, a avut ceva emoții, deoarece la o problemă a venit cu o altă demonstrație decât cea indicată, dar fiind corectă a primit nota 10. Adelinei, rezultatul i-a dat aripi și mărturisește că și-a schimbat opțiunea pentru liceu, înlocuind contabilitatea cu matematică-informatică la Colegiul Unirea, din Târgu Mureș. În urmă cu destul de puțin timp, nu era atrasă în mod deosebit de matematică, iar la simulare luase puțin peste 7. Și-a zis atunci că ceva nu este în regulă și s-a pus cu burta pe carte.

În momentul în care a a reușit să să identifice soluțiile, să vadă că orice are o rezolvare, pe măsură ce începea să înțeleagă, a venit și entuziasmul și a fost atrasă tot mai mult de această materie. Acum, când vorbește de matematică, îi strălucesc ochii. Chiar dacă ambele sunt  premiante - Antonia a încheiat clasa a VIII-a cu 10.00, iar Adelina cu 9,96 - nu s-au culcat pe o ureche și au lucrat mult. "Secretele" rezultatelor lor: muncă multă, seriozitate și perseverență. 

"Ne-au făcut o surpriză frumoasă copiii noștri", spune Ingrid Dan, directoarea Școlii Gimnaziale Ibănești, care se declară mulțumită de rezultatele obținute la nivel de comună și de faptul că anul acesta nu sunt medii sub 4, notele fiind mai bune decât în alți ani. 

Medie de 10:

Chirteș Adelina Maria

Medii de 9

Suceava Antonia - 9.90

Haboczi Petrișor Nicolae - 9.35

Anton Adina Ioana - 9.30

Bocicai Marinela Veronica - 9.62

Ujică Ioana Antonia - 9.15

Pe de altă parte, cele mai mici medii au fost patru rezultate sub nota 5 -  respectiv două medii de 4,27, o medie de 4,17 și una de 4,70.

 

 

 

06.27.2017
Udatul nevestelor. Obicei din Hodac, îndrăgit pe toată Valea Gurghiului
Udatul nevestelor. Obicei din Hodac, îndrăgit pe toată Valea Gurghiului

Am trecut podul la vecinii noștri din Hodac, unde, potrivit tradiției, în a doua zi de Rusalii, a avut loc un eveniment îndrăgit, important pentru toată Valea Gurghiului: "Udatul nevestelor".

Două lăzi de bere și o cupă de jinars, asta a fost înțelegerea pe care Tomislav Dodic, de origine sârbă, a făcut-o cu cel care i-a jucat nevasta (Ioana Feier), ca să se asigure că nu va fi udată tare în apa Gurghiului. Pentru această zi a îmbrăcat costum popular și a urmărit programul, jocurile tradiționale și, mai ales, momentul culminant, udatul nevestelor, când a coborât până la apă, alături de soția lui. Totul, sub privirile a sute de oameni, care priveau de-o parte și de alta a apei și umpleau podul Hodacului de la un capăt la altul, de la Hodac până în Ibănești.

“Udatul nevestelor este un obicei de sărbătoare, care poartă fruntea tuturor obiceiurilor”, spune doamna Maria Popa, profesor – pensionar, din Hodac. Este un ritual de fertilitate și prosperitate, pentru ca femeile să fie “mănoase, să aibă prunci frumoși și sănătoși”, explică aceasta, descriind obiceiul în amănunt, așa cum se desfășura în trecut.

Nevestele care s-au măritat în ultimul an, de la Rusaliile trecute și până la cele din anul acesta, aveau onoarea să fie în primele rânduri la joc. Se juca “Roata”, “Sărita”, “De-a lungul” și “Bătuta”. Ca să nu se certe, nevestele se așezau în ordinea cronologică a căsătoriei: prima măritată era prima la joc, urma a doua măritată și tot așa. Nevestele nu erau jucate de bărbații lor, dar aceștia rămâneau pe-aproape pentru a încheia un târg important: “Îmi joci nevasta, dar n-o uzi rău!”, spunea bărbatul către cel care-i juca nevasta. “Cât îmi dai?”, întreba celălalt. Negociau și se înțelegeau asupra unei plăți în băutură. După jocurile dictate de obicei, dansatorii se îndreaptau spre apă. Când nevestele erau luate în brațe ca să fie băgate în apă și strigau după ajutor, bărbații lor veneau lângă ele, ca să le salveze, asigurându-se că înțelegerea rămâne în picioare. “Rămânem pe târg, da?”, întrebau ei. În acest fel, nevasta era udată doar pe vârful picioarelor. Dacă se întâmpla ca bărbatul unei neveste să nu ajungă la înţelegere cu dansatorul, acesta o lăsa în apă, spre ruşinea bărbatului.

Este vorba de un obicei vechi, despre care Maria Popa spune că l-a găsit când s-a stabilit Hodac și că o femeie vârstnică, născută, în 1897, îi povestise că, la rândul ei, știa de el de când se născuse.

06.27.2017
Obiceiuri de Rusalii. Ieșirea în țarină
Obiceiuri de Rusalii. Ieșirea în țarină

Colaci mari, frumos împodobiți, așezați alături de cununi vesele în vârful praporilor, costume populare, îmbrăcate de la cele mai fragede vârste, procesiuni lungi – așa întâmpinăm, potrivit tradiției, ziua de Rusalii, în Ibănești.

„Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor”, spunea Alberto Lleras Camargo. Dacă ar fi să ne luăm după vorbele cunoscutului om politic columbian, putem să privim cu optimism spre viitor, pentru că ieșirea în țarină ne arată, an de an, cât de importante sunt pentru locuitorii din Ibănești respectarea obiceiurilor străvechi și transmiterea lor tinerelor generații.

Semnificație religioasă

“Ieșirea în țarină este un obicei inclus în rânduiala bisericească”, spune preotul Călin Romanți, de la parohia Ibănești-Isticeu. „Este un moment prin care omul, responsabil, se sfințește pe el și sfințește și natura. Dumnezeu ne-a lăsat s-o stăpânim, dar nu întotdeauna ne îngrijim de ea, iar acum este unul dintre momentele în care trebuie să ne întoarcem spre natură. Așa că ne rugăm pentru culturi, pentru roade și belșug, pentru vreme bună, pentru îndepărtarea dăunătorilor, blestemând jivinele care atacă holdele, grădinile și viile: “… binecuvântează și înmulțește aria aceasta și roadele robilor Tăi. Umple cămările lor de tot rodul bun, de grâu, de vin și de untdelemn” (fragment din Rugăciunea la arie)”; „ferește-o pe ea de toată fermecătura, vraja și răutatea; de ispita vicleană și de uneltirea oamenilor răi. Și-i dă ei să aducă roade la vreme, pline de binecuvântarea Ta. Și îndepărtează de la ea toată fiara și sălbăticiunea și viermele, musca, rugina, arșița și vânturile, care aduc stricăciune.” (fragment din rugăciunea ce se face la țarini, la vii și grădini când sunt stricate de sălbăticiuni sau alte vietăți).

Simboluri: cercul protector

În același timp, vorbim și de o sărbătoare agricolă, de aceea ieșirea în țarină de Rusalii îmbină ritualul religios cu obiceiuri și superstiții, cu simbolistică bogată. Potrivit doamnei Elena Mera, motivul cercului protector este foarte prezent în acest ritual și îl regăsim în mai multe ipostaze: colacul ritual este simbol al soarelui, dar și de fertilitate, belșug și de protecție, unii oameni aruncând fărâme din colac de jur împrejurul țarinei, pentru a o feri de dăunători; de asemenea, tradiția spune că două perechi ar trebui să se desprindă de procesiune și să meargă peste câmp, pe drum până când se întâlnesc cu perechi din satul vecin sau parohia învecinată. Drumul pe care s-ar duce nu ar trebui să fie cel pe care se întorc, realizându-se astfel acest cerc magic protector; de asemenea, rugăciunea nu ar trebui să se facă mereu în același loc: în trecut, ea se făcea pe hotar, în dreptul unei cruci, în fiecare an fiind locuri diferite, pentru a se înconjura și proteja țarina.

Obiceiuri de „Rusale”

Gliga Emilia, din Isticeu (Miluca lui Bornea) descrie câteva dintre obiceiurile din trecut legate de ieșirea în țarină.

„Sâmbăta, în ajunul Rusalelor, fetele de măritat, împreună cu mamele lor, frământă un aluat de pâine din care se face colacul înflorat care are o greutate de trei kilograme. Până se coace colacul, se merge în câmp, unde este holda de grâu. Se iau spice, se culeg flori din grădină, apoi duminica dimineața se face o coroană de mărimea colacului și, după ce sunt pregătiți, se duc la Biserică. Fetele pun colacul și coronița în prapor, care este dus de iubitul fetei, după terminarea slujbei, la troița din sat. Se sfințesc, apoi se face rugă pentru a fi un an roditor și bogat, se face rugă ca rozătoarele pământului să nu mai strice legumele. Se ordonă păsărilor (graurilor) care se pun în stoluri pe holde să nu mai facă stricăciuni. Din acel grup se duc pe hotar cu praporii și colacii două perechi pentru ca țarina să fie ferită de vremuri grele și de grindină. La urmă, se întorc în biserică. Fata împarte colacul în două cu băiatul și apoi împarte bucata ei cu enoriașii. Colacul este dus acasă și se înconjoară cu el holda și grădina de zarzavaturi și se pune Tatăl nostru de 3 ori. Se spune că acele grădini vor fi frumoase și roditoare. Să nu uităm că, în acea zi, tinerii și cei vârstnici sunt îmbrăcați în costume populare și ne mândrim că în comuna Ibănești reînviem tradițiile.”

06.27.2017
1 IUNIE: La mulți ani, copii!
1 IUNIE: La mulți ani, copii!

Cu ocazia zilei de 1 Iunie, la inițiativa Primăriei și a Consiliului Local Ibănești, în toate căminele culturale au avut loc spectacole dedicate copiilor. Iată de ce surprize au avut parte micuții!

Silviu, profesorul trăznit, folosindu-se de imbatabila energie știintifică, face adevărate „minuni” pe scena căminului cultural de la Dulcea. Glumește, însuflețind publicul format din copii, cheamă voluntari pe scenă și, în cele din urmă, trece la lucruri mai serioase, adică la experimente științifice cu care-i cucerește definitiv pe cei prezenți. După ce profesorul trăznit încheie programul, vine și rândul picturilor pe față.

Dacă intri în sala de manifestări din Isticeu, dimpotrivă, liniște adâncă! Șșșș…. Semi-întuneric. Copiii au ochii mari, ațintiți spre un colț luminat în care, sub forma unui teatru de păpuși, se derulează povestea Degețicăi. Iar după Degețica, spre bucuria și entuziasmul lor, urmează baloanele!

La fel stau lucrurile și în Ibănești Sat și Pădure, unde cei mici au ocazia fie să-l cunoască pe haiosul profesor trăznit, fie să asiste la piesa trupei de teatru de păpuși. La final, fiecare puști primește câte o pungă cu un cadou.

„Am vrut să aducem un strop de bucurie copiilor”

La inițiativa Primăriei și a Consiliului Local Ibănești, cu ocazia zilei de 1 Iunie, la căminele culturale – Ibănești, Ibănești Pădure, Dulcea, sala de manifestări din Isticeu – au avut loc spectacole dedicate copiilor: începând de la povestea Degețicăi și pictura pe față și până la experimentele amuzante, dar interesante și educative, ale profesorului trăznit.

„De 1 Iunie, la școală, ne dădeau câte o bomboană și îmi amintesc ce impresie aveau acele momente asupra mea: simțeam că cineva ne oferă ceva și că se gândește la noi. La rândul nostru, am vrut să oferim un strop de bucurie copiilor și am fost de acord, Primăria, Consiliul Local, să organizăm acțiuni și să oferim cadouri care să ajungă la toți copiii. Am vrut să le facem o bucurie”, spune primarul Dan Vasile Dumitru.

La mulți ani, copii!

GALERIE FOTO

06.29.2017
Acțiuni comemorative cu ocazia Zilei Eroilor
Acțiuni comemorative cu ocazia Zilei Eroilor
Ziua Eroilor, sărbătoare națională pe care o celebrăm în fiecare an în ziua Înălțării Domnului, a fost marcată prin acțiuni comemorative la momumentele eroilor din Ibănești, Isticeu, Ibănești Pădure și Dulcea. 

 

În toate parohiile s-au desfășurat slujbe de pomenire și s-a ieșit din biserici, potrivit tradiției, cu prapori și colaci, la monumentele eroilor. La Monumentul Eroilor din Ibănești Sat, cei căzuți pentru țară, neam și credință au fost pomeniți de preotul ortodox, Oprea Eugen, și preotul greco-catolic, Someșan Tudor. Au fost de față reprezentanți ai Primăriei și ai Consiliului Local, locuitori ai comunei, școlari și a avut loc un emoționant moment artistic oferit de cei mai tineri dintre participanți. Primarul comunei, Dan Vasile Dumitru, și viceprimarul, Gliga Marius, au depus o coroană de flori.

Coroane din partea Primăriei și Consiliului Local au fost depuse și la monumentele eroilor din Isticeu, Ibănești Pădure și la Dulcea.

„Jertfa Ibăneștiului în cele două războaie mondiale a fost de aproximativ 260 de oameni: 157 și-au pierdut viața în Primul Război Mondial și cca 100 în al Doilea Război Mondial”, spune preotul Oprea Eugen.

 

06.02.2017
Alături de ansamblul "Ibășteana": la repetiții și pe scenă
Alături de ansamblul "Ibășteana": la repetiții și pe scenă
-„De unde este echipa aceasta?” (cineva din sala căminului cultural din Sângeorgiu de Mureș a fugit după noi ca să ne prindă înainte de a urca în autocar, la plecare).

-„Din Ibănești!”, au răspuns copiii în cor.

-„Copii, ați fost minunați, ați fost cei mai buni. V-am văzut și mi-a plăcut foarte mult de voi. Sunteți extraordinari. Să o țineți tot așa!”

Cei 28 de participanți din partea ansamblului „Ibășteana” la festivalul „Mlădițe”, din Sângeorgiu de Mureș, nu-și mai încăpeau în piele de bucurie și mândrie. Au așteptat cu mare nerăbdare participarea la festival, le-a plăcut mult pe scenă și acum, după ce emoțiile au trecut, erau veseli, încântați și se gândeau deja la următorul spectacol.

-„Ce frumoooos, ce frumoooos a fost!”, repeta micuța Andreea care, cu această ocazie, și-a făcut debutul pe scenă. Era toată numai un zâmbet. „Abia aștept să vină duminica, să urc din nou pe scenă!”

Ibășteana are 30 de componenți, cu vârste începând de la 7 ani și până la clasa a șaptea – a opta. În fiecare zi de vineri, ei participă la repetiții, de trei ani sub îndrumarea instructorului Adrian Boier – o realizare importantă în condițiile în care concurența calculatorului, a internetului și a noilor tehnologii este foarte serioasă. Acesta speră să reușească să păstreze copii și să ajungă cu ei la un nivel cât mai ridicat. „Mai au mult de exersat, de învățat, încă nu le-am arătat tot ce știu, dar peste câțiva ani pot să fie foarte sus”, spune acesta.

Din fericire, semnalele sunt pozitive: copiii sunt dornici să participe la festivaluri, abia așteaptă să urce pe scenă, se simt bine și privesc cu interes ansamblurile mai experimentate, care au câțiva ani în plus față de ei (ca vârstă și pregătire) și pe care le iau drept exemplu. „Vedeți cum dansează? Ăștia chiar știu să joace!”, mi-a spus unul dintre băieți, privind cu ochii mari de uimire, dansul ritmat și epuizant al ansamblului din Bistrița, ai căror membri sunt cu ani buni mai mari decât ei.

Pe lângă dansuri specifice zonei noastre, în repertoriul ansamblului „Ibășteana” mai intră un dans din Maramureș și Fecioreasca din Crihalma (dificilă, dar preferată de multe fete din ansamblu).

La festivalul „Mlădițe”, au fost printre cei mai tineri participanți și s-au prezentat cu Brâul fetelor, Bătrânesca, De-a lungul, Învârtita, Fecioreasca și Bărbunc.

Video: La repetiții și pe scenă, alături de Ibășteana. Instructor: Adrian Boier

05.22.2017
Povești ciobănești cu tetea Alexandru
Povești ciobănești cu tetea Alexandru
Știam că tetea Alexandru (Gliga Alexandru, de pe Gropi) este sfătos, că îi place să comenteze și să analizeze ce se întâmplă prin țară, dar nu am acordat niciodată prea mare atenție darului său.

Asta până când, Laura Jiga Iliescu, cercetător la Institutul Național de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București, venită în Ibănești pentru documentarea unei lucrări de specialitate, mi-a mărturisit ce povestitor bun găsise.

M-a făcut așa de curioasă încât am urcat la dânsul doar ca să mai stăm de povești, cum se spune pe la noi, despre ciobănie și despre vremurile în care, spune el, ciobanii erau tare pricepuți și “aleși”.

“Pe vremuri, erau ciobani la toată casa. La toată casa erau 5-6 copii, dintre care unul era la oi”, spune el, “dar acum nu mai sunt oameni. Și în toată țara așa e, e criză de oameni. Și pe atunci… dacă erai cioban, aveai o simbrie, ce să zic. Eu, ca să-ți spui, în ’63 m-am dus prima oară la oi și-am avut 1.500 simbrie pe toată vara, în ’64 am avut 2.000 simbrie pe toată vara, în ’65… nu am fost și în’ 66 am avut 600 pe lună (6 luni de ciobănie, 3.600 lei).”

A mers prima oară la oi ocând a terminat clasa a șaptea, la 14 ani, prin ’63, iar după un an, s-a adunat un grup de băieți foarte buni – tineri și vrednici, ciobani tot unul și unul. “În ’64, eram de aicea 8 băieți. Cel mai mic era de 15 ani ani, cel mai mare era de 18 ani. Iar șeful de stână a zis ciobani ca mine nu are nimeni. Și tăți de aicea, 8 ciobani.” Repetă cuvintele apăsat și le subliniază cu gesturi ferme ale mâinii. “Și tăți de aicea, 8 ciobani!”

Am impresia că sunt momente în care tetea Alexandru uită de prezența mea. Se află din nou în lumea care prinde viață prin vorbele lui – când cașul se făcea cu rânză, nu cu “cheag chimic”, când ciobanii umblau cu cioreci și huioși din pănură, iar munții erau aglomerați de oi – și redevine ciobanul care merge pe jos din Solovăstru în Lăpușna, care are necazuri cu ursul și care face tocană de miel ciobănească, așa cum numai el știe s-o pregătească.

“ Era ursu… dezastru ce zdrobea! Și, oi, și vaci, și porci, și cai în munți. Prin ’63, când am început să merg la oi, eram mic și fricos, tânăr de 14 ani, știu că într-o săptămână a mâncat șapte oi. Era o oaie la zi. Atâta a mâncat, nu aveai ce-i face! Unde simțea că-i deplasată turma de oi, venea, lua oaia. Nu avea bai de câini, nu avea bai de nimic. Ori o lua în gheare, ori o lua în gură, o prindea de mijloc de spate, așa cum prinde mâța șoarecele (și-mi arată cum mușcă pisica șoarecele), și așa merea cu ea, ori o ținea sub labă. Și le era frică la ciobani să mai meargă cu oile. Și a venit șeful de stână, și au făcut hârtii, memorii mai sus și au venit unii. Nu l-au pușcat, dar l-au speriat, l-au ciuruit cu niște alice și s-a dus.”

O poveste cu un urs “blestemat rău de tot”

(continuare de la filmare) „Așa cum era focul atunci, n-o să uit niciodă. Încă am spus către pădurarul: Mă, facem în fagul ăsta – punem așa niște crăcani, un ștant, să poți sta în el, să poți să păzești și să poți să-l ciurui, mă! N-o vrut pădurariul. Și să vezi, cum o fost drumul plouat, drum bătătorit o făcut ursul și-ncoa și-ncolo și-ncoa și-ncolo, dar nu s-o putut băga că a fost un foc prea puternic să-l poată scoate. Și noaptea pe la trei, s-a dus altundeva și a omorât altu’ cal. Ursu când are pradă e blestemat… ursu când are pradă e blestemat ca să nu i-o iei. Câinii…. nu-i păsa de ei. Trăgeau câinii de el, dar nu-i păsa. La urma-urmelor, i-au luat câinii frica și nu s-au mai dus la el. Lătrau la el cum latră la un cal și nu făceau nimic. Era ursul ăsta așa de blestemat de nu-i era frică. În coșeri a sărit ăla urs, în coșeri, între vite, și o prins vaca și o sărit taurul, taur mare, și taurul a salvat vaca. Era blestemat rău de tot! Și nu era mare-mare, am văzut mai mari.”

Ciobănia, îndeletnicire grea

Era mai greu pe atunci, acum ai ce-ți trebuie, spunea dânsul. În ’66 a plouat o lună zi la zi. Și pe atunci se umbla la oi cu cioareci, din pănură de lână. O lună de zile am fost ud în continuu. Și avem huioșul, ăla tot de pănură. Când îl umplea apa, aveai ce duce la el, că era de 20 de kile plin de apă. Aveai două huioșe. Când se uda unul, îl puneai acolo la foc, la stână, și îl luai pe ălalalt (acum ai sacul de folie, nu te udă). Și mi s-o făcut rană, aici, deasupra genunchilor de nu mai puteam merge. Cum mergeam zilnic, că eram cioban de zi, și de la opăreala aia, ud în continuu și strâns cu cioarecul ăla pe picior, m-am rănuit tot, n-am mai putut merge în picioare. Iar amu… ce-i? Iau un sac de nailon din ăla mare, îl fac așa cât mâna, îl bagă-n cizmă și când vine ploaia doar îl bagă în cap.”

Un final… delicios

“… și, doamnă, să-ți mai spun o minune. Prin ’94-’95, nu mai țiu minte, primesc poruncă: Sandule, să vii la deal că vin niște francezi la stână. Să le pregătești o mâncare cum știi să le pregătești. Și am belit mielul, și le-am făcut de mâncare la ceaun. Pregătită așa cum am știut eu s-o fac, ciobănește. O tai mărunt, așa cum se taie de tocană, o condimentezi cu ceapă, piper, poprică și să ai un kil de vin, dar vin bun… pui peste carne, o leși două ore să steia așa și după aia o pui la foc. La urma urmelor, am pus o cană de smântână și pfai !Atâta au mâncat și s-au minunat: cum ai putut s-o faci, tot spuneau, și nu au lăsat nimic, au împachetat tot, au pus în borcane. Apoi, nu pricep, nu mâncă carne de-asta? Cred că mănâncă, dar n-o știu pregăti în stilul ăsta…”

04.25.2017