Trei frați din Brădețelu au fost luați de acasă de Protecția Copilului

Trei frați din Brădețelu au fost luați de acasă de Protecția Copilului
FOTO: În casa aceasta a trăit, până nu demult, o familie...


Trei frați, de 14, 9 și 5 ani, din Brădețelu, au fost luați ieri după-amiază de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și duși la Centrul de primire în regim de urgență din Tîrgu Mureș. Copiii rămăseseră singuri acasă după ce mama lor a părăsit domiciliul la începutul lunii decembrie, luând-o cu ea pe sora lor de 12 ani, iar tatăl a plecat în urmă cu aproape o săptămână pentru a lucra în Germania.

Fratele cel mare preluase îngrijirea mijlociului și a mezinului, deși el însuși are probleme de sănătate, urmând tratamente pentru diabet și afecțiuni ale tiroidei. Ei mai erau ajutați de o mătușă din Blidireasa și de o vecină de 67 de ani. 

***

Zăpada care a căzut zilele acestea i-a bucurat pe băieți, care au ieșit să se bulgărească și se dau cu sania pe lângă casă. În casă, focul este făcut, iar pe sobiță este pusă o cratiță cu cârnați prăjiți. Sub sobiță sunt puse la uscat niște încălțări și șosete. În cămară mai au o oală cu supă, pe care le-a adus-o mătușa lor din Blidireasa. Cel mic își pune o cană cu lapte și-l bea ca pe apă. După care începe să se joace fotbal prin cameră împreună cu fratele mijlociu. Mobilier nu este prea mult ca să-i încurce - un dulap, pe care este așezat televizorul, sobița, două paturi, o masă și două scaune. 

Fratele cel mare îi privește zâmbind și încearcă, fără prea multă convingere, să-i oprească. Rămas singur acasă cu frații mai mici caută să-și îndeplinească pe cât îi stă în putere rolul de cap al familiei. El este cel care drămuiește banii pe care i-a lăsat tatăl, iar banii merg pe pâine și pe lucrurile de care au nevoie, lucruri necesare, nu mofturi, cel puțin așa mă asigură, el spală haine - are mașină de spălat și știe să o folosească și spune că știe să gătească supe și gulaș. Cu spălatul vaselor nu se prea împacă.

O lună care nu a fost a bucuriei

Luna decembrie nu a adus celor trei copii bucuriile și surprizele la care se așteaptă, de obicei, în această lună, cei mici. Pe la începutul lunii, mama lor a plecat de acasă, luând-o cu ea pe fată. Din câte se știe, s-ar afla prin Mioveni unde ar locui alături de un bărbat de care s-a îndrăgostit. Au rămas acasă băieții și soțul, fără un loc de muncă de stabil. 

Două luni mai târziu, a fost rândul tatălui să plece, de data aceasta în afara țării, în Germania, unde și-a găsit de lucru la sere. A încercat să găsească un loc pentru copii, dar situația lor a rămas neclară. În cele din urmă, copiii au rămas singuri, într-o casă care este departe de a fi în stare bună: neterminată, cu o cameră nelocuită fără ușă și cu geam spart, cu pereți scorojiți, pe sub plasa cărora se văd găurile din perete. Le-a lăsat bani, în zonă mai era și vecina care-i cunoștea pe copii de când s-au născut și, pe la Blidireasa, cumnata lui, care putea să le mai gătească și să vadă de ei. “Tăișă, mă duc să le câștig pita la copii, mi-a zis. Mă duc pe o lună urgent, viu acasă, apoi mă mai duc pe două luni", spune vecina. A rugat-o să-i ajute pe copii ca să nu-i înșele cu banii cel căruia-i vânduse iapa și urma să i-o plătească.

“Tăișă, ce-mi fac copiii?"

“Tăișă, ce-mi fac copiii?", întreabă tatăl lor la telefon și plânge ca un copil. Vecina a mers zilnic pe la ei, ei vin mereu pe la ea, le-a curățat hornul ca să nu se întâmple vreo nenorocire, dar zice că nu este suficient, cât o fi ea de aproape. “Copilul nu trebuie doar ajutat, copilul nu trebuie lăsat singur”, îmi spune, ștergându-se la ochi. “Acolo sunt trei copii. Mi-e milă, mi se rupe inima, dar n-am putere de mai mult, am 67 de ani. Și altfel ar fi dacă ar fi înțelegători. Dar sunt trei și când se bat, mai ales cel mare cu cel mijlociu… Se bat și se încleștează de nu-i mai poți desface. S-au bătut și aici, la mine, i-am găsit pe jos, s-au bătut și la mătușa lor”, povestește. A venit și mătușa lor, le-a adus de mâncare, i-a dus la ea, dar și acolo s-au luat la bătaie. Și, mai are și ea doi copii, locuiește într-o casă cu socrii, un membru al familiei este paralizat. Când a venit poliția la copii, tatăl a fost imediat anunțat. “Să-i ia statul, el e de acord… poate s-ar civiliza și ei", spune femeia. “Puiul lui tata", așa i-a zis băiatului cel mare la telefon, “nu m-am dus să golănesc, m-am dus să vă câștig pita.

Moștenire de familie

Ne naștem buni, dar societatea ne corupe, spunea Jean Jacques Rousseau. Însă până la "modelarea" lui Rousseau, suntem produsul familiei noastre. Suntem așa cum am văzut în mediul cel mai apropiat, la oamenii din imediata apropiere. Suntem așa cum ne-a învățat familia noastră. Familia nu oferă copilului doar mâncare, haine, un acoperiș deasupra capului. Ea trebuie să ofere stabilitate, armonie, echilibru. Are un rol esențial în dezvoltarea emoțională și mentală a copilului. Tot ceea ce învață, începe din familie, imitând ceea ce vede la părinți, frați, bunici: comunicare, reguli de comportament, reguli sociale, valori precum respect, respect pentru sine-însuși, loialitate, prietenie. Urmărind reacțiile părinților asimilează modele de gestionare a situațiilor neprevăzute, grele - cum să se descurce în situațiile dificile, cum să facă față dezamăgirilor și eșecului. Sau, dimpotrivă, învață despre dezbinare, neînțelegere, violență verbală sau fizică, frustrări, intoleranță, abandon. Copilul este ca o foaie albă, pe care părintele începe să scrie încă de la nașterea lui. Dincolo de averile și moștenirile exterioare, el va fi posesorul unui model comportamental, al unui rol pentru care, fără voia lui, a fost programat de părinți. Foaia aceea scrisă va fi parte din el - și poate fi o binecuvântare sau un blestem -  va fi un învingător sau o victimă, un om echilibrat sau un adult cu frustrări, frică de abandon, eșec și alte temeri. 

Oare ce a făcut familia pentru acest copii? Ce valori le-au transmis părinții copiilor? Referitor la dragoste… ce glumă! Au fost abandonați de mamă pentru iubirea din Mioveni, cel puțin așa se spune. Iar munca? Cum să o respecți sau prețuiești când tatăl tău a plecat din țară și te-a lăsat singur acasă, în toiul iernii, ca să facă bani! Tristă și grea lecție de viață pe care au primit-o acești copii. Și la care trebuie să reflectăm și noi, și din care trebuie să învățăm. Vorba unei bătrâne din sat: “Eu am crescut opt copii și mi-s toți însurați, la casele lor. Dar dacă n-au fost oameni gospodari, n-ai ce le face, că altfel nu se ajungea la asta. Că eu n-am mai auzit de minuni din astea pe la noi!”

Plecarea

Copiii și-au făcut bagajele de dimineața. Așteaptă. Cel mic, cu ochii mari, zglobii și negri nu mai are stare, mijlociul râde într-una și-mi arată caietul cu copertă albastră cu Spiderman. Cel mare îi privește și nu spune nimic. În trei sacoșe mari din plastic și-au pus hainuțele, cărțile și caietele de școală și ghiozdanele. Știu că vor veni niște oameni care-i vor duce într-un loc în care vor fi împreună și că vor avea grijă de ei. Nu par triști că părăsesc casa. Sau, dacă sunt, nu o arată. La ora 16.30, sosesc reprezentanții Serviciului de intervenție în regim de urgență, abuz, neglijare, trafic și migrare, telefonul copilului, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Mureș. Iau declarații, fac poze pentru ancheta socială, se documentează asupra a tot ceea ce este relevant pentru starea copiilor și pentru sănătatea celui mare. În continuare, vor derula demersuri pentru a stabili ce este mai bine pentru copii. 

Notă: În prima dimineață la centru, cei trei au fost liniștiți și mai retrași față de ceilalți copii, dar este lucru normal în astfel de situații pentru că se află într-o perioadă de acomodare, un interval dificil pentru ei, potrivit celor de la Centrul de primire în regim de urgență din Târgu Mureș.