Despre frumusețe, armonie și seninătate. O discuție cu pictorița Sabina Purcariu

Despre frumusețe, armonie și seninătate. O discuție cu pictorița Sabina Purcariu
FOTO: Pictorița Sabina Purcariu, la expoziția de la Casa Bălăcianu (Brădețelu)


La sfârșitul săptămânii trecute, pensiunea Casa Bălăcianu din Brădețelu a găzduit expoziția de pictură a artistei Sabinei Purcariu, din Tîrgu Mureș.

La invitația Smarandei Bălăcianu, înaintea expoziției pe care o pregătește în Elveția, la care participă cu 44 de lucrări, pictorița Sabina Purcariu a făcut un popas în Ibănești, familiarizându-ne astfel cu lucrările ei. Trăsăturile predominante ale celor 19 picturi pe care le-a expus și care se încadrează în realismul clasic și în postmodernism, sunt cromatica luminoasă, armonia și seninătatea. Fie că sunt peisaje de vară, de iarnă, de toamnă, buchete de flori sau natură moartă, lumina este prezentă în fiecare compoziție, umbrele nefăcând altceva decât să sporească, prin contrastul pe care-l creează, această impresie. Bucuria vieții și dragostea pentru natură răzbat din fiecare lucrare.

Prezentă la expoziție, artista a vorbit despre lucrările ei și, mai ales, despre diferențele dintre publicul din România, încă în căutare de armonie, și cel din străinătate, care caută ineditul, mergând până la șocant. 

Gânduri de la pictorița Sabina Purcariu

"Occidentul vrea altceva decât noi. Occidentul așteaptă ceva șocat, chiar dacă se ajunge până la macabru, hidos, astfel încât omul, când se uită la o pictură, să simtă că iese din starea lui. Un român încă mai caută o pictură în care se pierde în peisaj, în calm, în liniște. Vine acasă de la serviciu, se așază pe canapea și privește la acea lucrare care ori îl binedispune, ori îi povestește despre ceva, ori îl duce într-o atmosferă plăcută. E o pictură lirică, să zicem, o operă clasică, preferată mai ales de vârsta a doua, a treia. O pictură care-i spune ceva, dar îi spune ceva plăcut. El vrea să se piardă ca într-o meditație, vrea să-l bucure, să-l armonizeze." 

 "Am avut expoziție în Franța, era Târgul Internațional de Artă Contemporană, erau 1.000 de expozanți și au venit foarte mulți vizitatori din Franța, Elveția și Germania. Am fost curioasă să văd zona asta din Europa - ce reacție are, ce caută, ce preferă, la ce se oprește mai mult și ce cumpără. Și, foarte interesant, se uitau în mod special la picturi care ori aveau o tehnică pe care nu o înțelegeau și doreau să se apropie ca să vadă cu ce metodă, cu ce material, cum s-a realizat, deci nu-i interesa imaginea sau spuneau: Uite, n-am mai văzut așa ceva, e o pictură deosebită, te uiți mai bine la ea, parcă apare o figură și descifrează în imaginea care nu este prea clară lucruri deosebite. Dar nu se uită că e armonioasă, că respectă regulile compoziției, nu... vor un efect imediat, de moment. Sufletul lor nu e așa ca la noi. La noi s-a mai păstrat ceva din armonie. Toate tablourile expuse aici sunt solare, luminoase și transmit bucuria și dorința de a trăi pentru că oamenii caută frumosul, armonia, lumina. Dar ei nu cautau așa ceva. Ei spun că au mai văzut asta în expoziții, muzee, vor altceva."

"Am un proiect (dar nu dezvălui mai multe înainte) să fac niște lucrări deosebite, dar nu macabre și nu șocante, în schimb să fie atât de interesante și de diferite de tot ce se creează încât publicul să accepte și lucrări mai armonioase, dar ieșite din comun. Din păcate, nu acceptă armonia, clasicul. Mai sunt excepții, dar marele public e doritor de altceva. M-am tot gândit și am ajuns la concluzia că oamenii aceia nu comunică cu sufletul lor, mintea este cea care cântărește și analizează. Pictura pentru ei este analizată cu mintea, care vede dacă pictura îi transmite ceva deosebit, iar dacă este ceva ce a mai văzut, deja omul nu mai este deja interesat. Viteza și superficialitatea asta, cum trecem peste valori și ne oprim la ceva doar dacă este mai deosebit, doar ca să vedem ce e asta, nu ne face bine."