Portret: Florina Oprea

Portret: Florina Oprea
FOTO: Florina Oprea ne arată colecția de cămăși tradiționale


Cu toții o cunoaștem pe Florina Oprea, ne este drag să o vedem și să o ascultăm pe scenă. Și cu atât este mai mare bucuria și mândria noastră, cu cât știm că Florina este de la noi, din Ibănești.

Dar ca să ajungă aici, a fost nevoie de multă pasiune și muncă – de  ani și ani de învățătură.

Îmbrăcată într-o cămașă tradițională, cu model vechi, care curge pe mânecă, la gât cu zgardă bogată cu bănuței, cu părul împletit în două codițe, prinse cu panglicuțe roșii, și cu o cunună de sânziene (pentru că mi-a vorbit despre obiceiurile și cununile de Sânziene, dar despre asta într-un articol viitor) culese, după cum spune obiceiul, de o vecină văduvă, în mijlocul exploziei de trandafiri înfloriți și a colecției de costume pe care le poartă când urcă pe scenă, Florina pare coborâtă dintr-o lume îndepărtată, de poveste.

„Doamne, ce frumoase sunt! Felicitări, sunt minunate!”, exclamă o femeie care trece prin fața casei, împingând un cărucior, la vederea impresionantei colecții de cămăși. Să tot fie vreo 26: de la cămăși bârsănești, la cămăși cu umăr, cu flori sau cu motive stilizate, cusute, brodate, țesute, simple sau bogate – toate îmbrăcate de Florina în diverse ocazii. „Nu am un model preferat. Îmi plac toate, îmi place materialul, îmi plac cusăturile, culorile și modelele. Și știu că cine a cusut o cămașă ca asta a pus mult suflet. Uite, ce frumoasă este zgarda asta cu bănuței. Îmi place mult să o port, dar e foarte grea. Doar fetele nemăritate puteau să o poarte, împreună cu două panglicuțe roșii, care le ținea părul prins în două codițe împletite.”

Avem nevoie de modele ca de aer – și noi, și copiii noștri. Nu de modele fabricate la televizor, nici de modele importate. Avem nevoie de repere autentice, demne de urmat, credibile, valoroase, care și-au câștigat respectul și recunoașterea prin muncă și talent; iar prin dragostea pentru tradiții, pentru cântecul și jocul popular, prin pasiunea care o împinge spre ceea ce este frumos, la doar 25 de ani, Florina Oprea este un model pentru noi toți. De unde dragostea ei pentru cântecul popular, cât și ce a studiat, despre oamenii care au influențat-o și pe care îi admiră, iată lucrurile despre care ne-am întâlnit să discutăm.

„De mică am fost fascinată de joc. Atâta mai dansam prin casă! Îmi imaginam că am un partener de joc și dansam singură”, își amintește ea. „În familia noastră se cântă. Tata cântă, fratele tatălui meu cântă și el vocal (cântă foarte frumos și la chitară) și, de fiecare dată când familia se reunește, ei amândoi cântă și bineînțeles că acum, de o perioadă bună de timp încoace, cânt și eu cu ei”.

Pentru început, a luat lecții de vioară și a fost solistă în ansamblul Ruguțu, din Gurghiu. Cum pasiunea pentru joc și muzica tradițională au rămas neschimbate de-a lungul anilor, a urmat Liceul de Artă din Târgu Mureș, unde a studiat, timp de trei ani, canto clasic, mergând apoi pe cânt popular. „Eram altistă, dar nu era o specialitate în care mă regăsesc. Nu mă vedeam cântăreață de operă” , își explică motivul schimbării. În paralel, a făcut parte din Ansamblul Mureșul, la o secție – pepinieră, unde a fost, timp de patru ani, dansatoare și solistă (a mai avut colaborări cu Ansamblul Mărțișorul și Casa de Cultură „Eugen Nicoră”, din Reghin).

La Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj Napoca, a studiat timp de trei ani pedagogia muzicală, completându-și studiile cu un masterat pe aceeași specialitate, iar anul acesta finalizează și Facultatea de Istorie, secția Etnologie, de la Universitatea Babeș Bolyai.

De șase ani face parte din ansamblul „Icoane”, condus de cunoscutul interpret de muzică populară Ioan Bocșa. Pentru a intra, a dat audiție chiar cu acesta și a fost un moment în care a avut mai multe emoții ca niciodată. Nici acum, după atâția ani, nu este mai ușor: fiecare spectacol, turneu este precedat de o preselecție – dacă o iei, participi la turneu, dacă nu, nu.

Ansamblul are aproximativ 100 de membri și promovează muzica tradițională veche. Pentru că maestrul Ioan Bocșa nu acceptă decât ceea ce este autentic, în repertoriul ansamblului sunt doar piese vechi, care au și o sută de ani, melodii ce se cântau în satul tradițional, iar ca orchestrație se merge doar pe trioul gordună, vioară și braci.

Pasiunea acestuia pentru descoperirea și păstrarea vechilor cântece, dăruirea cu care a lucrat la culegeri de cântece pentru studenți, umblând prin sate, pe la oameni, sunt lecții importante despre valoare, autenticitate pe care Florina le-a învățat alături de dânsul. „Nu tot ce este la televizor este autentic. Televizorul nu este un reper, promovează mult comercialul, posturile difuzează ceea ce place oamenilor. Cu lucrul bun, valoros, lucrurile stau altfel… îl și simți, nu este suficient să-ți placă. De multe ori, sunt cântece care nu sunt gustate de public, melodiile vechi au o linie melodică mai grea, textele sunt altfel, sunt pline de regionalisme, parcă ar fi o altă limbă.”

 

 

Despre activitatea în ansamblul Icoane, sub coordonarea interpretului Ioan Bocșa

Tocmai de aceea, la Florina Oprea vom auzi multe cântece vechi, pe care le adună chiar ea, umblând prin sate, de la femei bătrâne. „Ascultă aici”, îmi zice, și pornește telefonul cu o înregistrare pe care urmează să o învețe. Aud glasul unei femei bătrâne și frânturi de cuvinte, fără să-mi dau seama însă de linia melodică. Dar Florina începe să cânte ușor și lin și ceea ce am auzit, fără să înțeleg, în  gura ei prinde viață și melodie.