SMURD Ibănești: Fiecare secundă contează în cursa pentru salvarea vieților oamenilor

SMURD Ibănești: Fiecare secundă contează în cursa pentru salvarea vieților oamenilor
FOTO: O parte din EPA Smurd Ibănești (și un voinic care învață de la tatăl lui ce înseamnă să fii membru Smurd)


60 de secunde, atât au la dispoziție ca să plece în cazul în care trebuie să intervină. Nu au voie să depășească minutul nici măcar cu o secundă. Timpul se dublează “generos” noaptea, la exact 120 de secunde.

Din momentul în care primesc apelul, gândesc în secunde. Fiecare știe care este rolul lui, cine conduce, cine ia monitorul, panica nu-și are locul. Pe drum, până la locul de intervenție, stabilesc felul în care vor acționa, iar în cazul în care nu au acces cu ambulanța până în apropierea victimei, stabilesc care dintre ei duce geanta-rucsac de 12,5 kilograme, monitorul de 9 kilograme, tubul de oxigen portabil, aspiratorul și, în funcție de situația care le este raportată prin tabletă, atelele, targa metalică, salteaua vacuum etc.

În mașină și în geanta de intervenție totul este în ordine perfectă. Orice lucru are locul lui, îl găsești și cu ochii închiși. Așezarea este identică în toate mașinile, astfel încât, dacă sunt nevoiți să ajute un echipaj din altă parte știu imediat unde găsesc instrumentele de prim ajutor, fără să piardă timp căutându-le. SMURD înseamnă intervenție rapidă, iar timpul câștigat poate să însemne vieți salvate: echipajul primește apelul, cu un diagnostic primit pe baza informațiilor furnizate de persoana care a sunat - diagnostic care nu este întotdeauna cel corect, pentru că adeseori cei care sună la SMURD sunt speriați și nu descriu corect starea victimei -, în maxim 60 de secunde au plecat la fața locului, evaluează funcțiile vitale, acordă primul ajutor și transmit datele înainte de plecarea la spital. Corectitudinea, precizia, colaborarea, spritul de echipă și sincronizarea (nu este timp de explicații suplimentare, uneori este suficient un schimb de priviri între ei) sunt cruciale, pe baza informațiilor pe care le transmit, personalul din spital știe ce măsuri trebuie să ia.

EPA SMURD Ibănești

Mircea Dan, Olimpia Dan, Nicolae Murar, Roxana Pop, Melania Ganga, Ionel Farcaș, Ioan Zoltan, Dinu Pop, Dorin Pop, Daniel Pop, Paul Dan, Marin Oltean, Radu Pașca, Costel Todoran, Ionuț Hărsan - ei sunt echipajul de prim ajutor (EPA) SMURD Ibănești. O ambulanță plus 15 oameni căliți, cu suflet mare, care deservesc aproximativ 15.000 de oameni (comunele Gurghiu, Hodac și Ibănești)! Înființat în anul 2000, SMURD Ibănești este primul echipaj EPA de la nivel național și este finanțat de către comunele Ibănești, Hodac și Gurghiu prin Asociația Comunităților Văii Gurghiului. Au început cu patru șoferi angajați și restul de patru membri ai echipei, asistenți de la dispensare, erau voluntari. Primeau solicitările prin centrală, apoi direct, pe fix, după care pe telefonul mobil, acum prin 112 (prin stație și, cel mai recent, prin tabletă). Cât vorbesc cu ei, Mircea Dan, șeful EPA SMURD Ibănești, de 11 ani membru SMURD, nu lasă tableta din mână. Nici până în pragul ușii nu merge fără ea.

De cinci ani încoace, au observat o creștere a numărului de cazuri de reacții alergice la înțepături de albine și viespi, dar și la medicamente și mâncare. Cazuri foarte grave sunt amputările involuntare - la circular, de exemplu - pentru că într-o astfel de situație intervenția trebuie să se facă în 2-3 minute (dacă este secționată artera, sângele țâșnește ca dintr-o fântână). Cum fac față acestor situații, nu au momente de slăbiciune? “Trebuie să fii imun”, spune Nicolae Murar, paramedic, cu pregătire de asistent medical. “De acest lucru depinde viața omului din fața ta. Nu ai timp să arăți slăbiciune, să fii impresionat, trebuie să acționezi imediat, în secunde!” În cazul unei intervenții în care victima ar face parte din familia unui membru SMURD, acesta nici nu ar fi lăsat să ia parte la intervenție. Ar fi speriat, marcat de eveniment și ar pune în pericol misiunea. Indiferent de cât sunt de căliți, copiii oricum șochează și, din păcate, au avut și astfel de cazuri: o fetiță de trei ani care și-a băgat mâna în oala cu ciorbă, copil care a căzut peste motofierăstrăul pornit și și-a despicat nasul, buza și bărbia etc. De altfel, în fiecare an dau evaluare practică, teoretică, psihologică, iar dacă iau sub șapte, repetă cursul de pregătire.

“Nu te sperii, nu te pierzi cu firea?”, o întreb pe Olimpia Dan. Fostă profesoară de limba română, absolventă de română-engleză, a urmat cursul obligatoriu de patru săptămâni, de pregătire practică și teoretică, și, în urmă cu doar câteva luni, la începutul lunii septembrie, a intrat în SMURD. “Eram sensibilă, dar am devenit mai dură, mai puternică. Am văzut arsuri, tăieturi, zgârieturi pe față, fracturi, dar m-am descurcat la toate. Când îmi văd copiii bolnavi, sunt panicată, dar la serviciu, când avem intervenții, sunt calmă și acționez. Nici n-ai cum altfel, nu ai timp să-ți pui întrebări, să te gândești la altceva decât la ceea ce se întâmplă sub ochii tăi, când un copil rănit strigă și mama lui plânge. Am devenit și mult mai rapidă, nu mai pierd timpul. Înainte, dacă trebuia să mergem undeva, îmi lua o oră să mă hotărăsc cu ce mă îmbrac, cum mă aranjez, acum, în câteva minute, sunt gata.”

Totuși, sunt situații în care eficiența, rapiditatea, sângele rece și priceperea nu sunt suficiente. „Niște ore de prim ajutor în școli ar fi de mare folos”,  spune Mircea Dan. "De multe ori, viața unui om depinde de ceea ce face persoana de lângă el, care-i poate acorda primul ajutor până ajungem noi, iar o instruire în acest sens, încă din școală, ar fi un lucru foarte bun."