Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Politica de utilizare a cookie-urilor | Protectia datelor cu caracter personal

Tineri din Ibănești

Roxana Petra: Determinare și spirit de inițiativă
Roxana Petra: Determinare și spirit de inițiativă
Roxana Petra are 27 de ani și este preocupată de achizițiile pentru service-ul auto pe care îl va deschide anul acesta, un proiect realizat prin fonduri europene, prin AFIR - Măsura 6.2,  Înființarea activități neagricole.

Clădirea este ridicată și urmează partea de instalații și achiziționarea de echipamente. În proiect a prevăzut trei standuri de lucru, service-ul fiind pe parte mecanică și pe viitor i-ar plăcea să se diversifice. Dar deocamdată, cu proiectul în față, cu necesarul de echipamente și costuri, face calcule.

Povestea a început pe băncile facultății

Roxana era studentă în anul IV la “Inginerie economică”, Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș, când a aflat de la un cunoscut care urma un master în “Managementul Afacerilor” la aceeași universitate că profesorul le va prezenta finanțările europene disponibile. A fost interesată de subiect, a întrebat dacă poate să participe și a luat parte la două cursuri. Profesorul le-a prezentat site-ul AFIR-ului, unde și cum trebuie să caute, să identifice măsurile care li se potrivesc. “Cât poate să fie de greu să scriu un proiect?”, s-a întrebat atunci. Și așa început povestea...

Au ajutat-o mult firea activă, faptul că îi plac provocările. Nu era prima oară când se implica într-un proiect nou, care presupune demersuri dificile, legături cu oamenii și multă bătaie de cap, dar și rezultate pe măsură: este membru fondator al unei organizații din domeniul ingineriei economice, prin care studenții Universității Petru Maior sunt incluși în asociația europeană ESTIEM. În calitate de membru fondator, s-a ocupat de acțiuni pentru promovarea joburilor la studenți (“Față-n față cu angajatorii”), un eveniment caritabil anual, a căutat sponsorizări, s-a ocupat de schimburi de experiență, workshopuri ("Studentul de azi, liderul de mâine", "Do it youself, secretele CV-ului perfect"). Asociația funcționează în continuare. 

Așa că, atunci când a aflat de prezentarea despre fondurile europene, și-a dorit imediat să fie de față. Să se informeze și, de ce nu, să aplice. “Domnul profesor ne-a explicat că fiecare măsură este pentru servicii diferite, pentru tipuri diferite de activități și ne-a zis: <Acolo găsiți tot ghidul, luați, citiți, dacă aveți întrebări, dați un email și reveniți.>" Și așa a făcut. “Am luat ghidul, care avea vreo 70 de pagini, l-am citit și m-am uitat dacă mă încadrez în punctaj. Cam asta ar fi…

De la primii pași, la obținerea finanțării

Nu a fost ușor, nu era obișnuită cu formulările și prezentarea, dar a urmat sfatul profesorului - “Când ne-a prezentat, ne-a mai spus că, în cazul în care avem  întrebări, nelămuriri, este ceva ce nu înțelegem, putem să mergem și la AFIR. Efectiv la instituție, pentru că au și program cu publicul. Și asta am și făcut. Am sunat și am mers. Am descoperit că au o mare deschidere. Au fost foarte bucuroși să vadă o persoană fizică, nu ghid sau consultant. Într-adevăr, există multă birocrație după, dar ei sunt foarte deschiși să te ajute și îți explică uite, asta poți să faci, asta nu poți să faci.

După ce a identificat linia de finanțare și a analizat criteriile de eligibilitate, Roxana s-a apucat de planul de afaceri. Nu știa nimic despre asta, dar a luat punct cu punct instrucțiunile de pe site și a dezvoltat modelul de la șapte pagini la 130. L-a scris în câteva luni și, deși comunicarea și dezvoltarea ideilor nu reprezintă punctul ei forte, și-a dus la capăt misiunea. A scris despre echipamente, servicii, flux, angajați, a calculat prețuri. A citit și recitit proiectul, până când a ajuns să schimbe și virgulele. “Nu am știut ce și cum să fac. La bază sunt inginer, nu sunt foarte bună pe comunicare și dezvoltare idei, la cuvinte. Erau multe lucruri la care îmi venea să scriu trei cuvinte și să închid propoziția, dar nu doream să pară sec.” Dar nu asta a fost cel mai greu. Mai greu a fost să umble pe la instituții și să obțină avizele necesare. Dar a reușit și asta.

Prima sesiune a ratat-o din cauza unor proceduri care s-au prelungit și a obținut actele necesare la cinci zile după închiderea depunerilor. “După ce am ratat sesiunea, m-am simțit cam dezamăgită, dar în 2017 am reverificat și în mai am aplicat.”

Prin august a venit răspunsul – a cincea sub linie sau eligibilă, dar fără finanțare. Din 100 de puncte obținuse 90 de puncte, îndeplinea criteriile de finanțare, dar din cauza numărului mare de aplicanți - era o linie de finanțare națională și erau 10,5 pe un loc - nu putea fi finanțată. Povestea nu se încheie aici, deoarece luna decembrie i-a adus vești bune: fondurile se suplimentaseră și proiectul ei primea finanțare. La jumătatea lui 2018 a semnat contractul de finanțare și a primit prima tranșă de bani – 35.000 de euro, urmând ca pe a doua, de 15.000 de euro, să o primească la finalizarea proiectului. 

Dacă vrei, poți

Roxana Petra a fost singura dintre studenții participanți la acel curs care a aplicat pentru fonduri europene. A învățat singură, după un site. A pus întrebări, a umblat la instituții. S-a lovit de birocrație. A avut momente demotivante, dar, în final, a reușit. “Cel mai greu a fost să am răbdare. Nu am crezut că necesită atâta timp. Dar și asta a fost, poate, o lecție de viață.” Demersul a fost o provocare încă de la primii pași, dar i-a reconfirmat faptul că, dacă îți dorești ceva, poți.  

Pe viitor, se gândește să mai accese fonduri europene. Primul pas a fost mai greu, dar a învățat mersul lucrurilor, posibilele blocaje, demersurile care trebuie realizate. Momentan însă vrea să vadă pus pe picioare service-ul auto (și să se perfecționeze pe comunicare, urmând în acest moment un curs de programare neurolingvistică - NLP).

02.06.2020