Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Politica de utilizare a cookie-urilor | Protectia datelor cu caracter personal

Slujnică de la 12 ani. Povestea unei copilării muncite

Slujnică de la 12 ani. Povestea unei copilării muncite
FOTO: Victoria Todoran, în fața casei


Victoria avea 12 ani și terminase patru clase când mama ei a anunțat-o că o va băga slujnică. "No, dragu' mamii, nu să te dau la școală mai departe...  dacă-ți trebuie să mănânci și să te îmbraci, n-ai decât să te duci să-ți câștigi!", i-a spus.

"Eu știam ce înseamnă să fii slujnică de la surorile mele mai mari și atâta am putut zice: «Mamă, dar eu ce mă fac dacă dumneata mă bagi slujnică? Cum lucrez?» Că eu eram micuță și slăbucă, cea mai mică din cei unsprezece frați... «N-am ce face, dragu' mamii, ce poți, aia faci!», mi-a zis mama", își amintește Victoria Todoran (Victoria lui Nelu lui Roșca).

Oamenii la care a intrat slujnică au fost înțelegători și i-au dat să muncească după puterile ei. Dar de lucrat, trebuia să lucreze, nu putea să se întoarcă acasă, la mama, dacă nu-i plăcea. „Că degeaba mergeam acasă la mama, că știi ce zicea stăpânul? «Sluga fugită, sâmbria pierdută!». Dacă, de exemplu, ședeam șase luni acolo, și apoi meream acasă, nu mai îmi dădea nimic.” A fost slujnică patru ani, în mai multe locuri, până când s-a măritat.

Slujnică pe haine și încălțări

Lelea Victorie are 68 de ani acum, iar dacă o întrebi ce a făcut în viață, o să-ți spună - simplu, firesc, fără să se plângă și fără urmă de cabotinism - că a lucrat. A lucrat cât a fost copil, a lucrat cât a fost adolescentă, a lucrat în toate zilele care au urmat. 

Când s-a născut, părinții se îmbolnăviseră deja cu vreo doi-trei ani înainte. Tatăl, care lucra la pădure, fusese lovit de un lemn în cap și de atunci avea probleme de sănătate, iar mama suferea cu inima. “Când m-o făcut pe mine, a zis mama către moașă să mă ia și să mă țipe, că am fost a opta fată: «Ia-o, tăișo, și țip-o, că iar e fată. Ce mă fac cu opt fete?» Până la 12 ani, a mers la școală și o ajuta pe mama ei, care i-a obișnuit pe toți cu lucrul: „«No, tu poți să duci lemne? Tu aduci lemne în casă! Tu poți să aduci o găleată cu apă? Tu aduci o găleată de apă!»Tu ai treaba asta de făcut, tu treaba asta, tu asta, după putințele noastre. N-o fost că sunt copil și mă duc la umbră să mă joc! Eu am fost mai micuță și, când erau la fân, la căpălit, îmi spuneau: «tu du-te adu-ne apă sau du-te, așa cum puteam, de bagă la vacă de mâncare». De două-trei ori, cum puteam, luam fân și băgam la vacă de mâncare. Sau, aveam o coșărcuță cu toartă pe deasupra, și îmi punea buruieni în ea – „«no, du-le la porci!»”

La 12 ani, a mers pentru prima oară slujnică. „La Podul Runcului, era un om gazdă, îi zicea Ionu' lui Mitra Florii. Acolo am învățat să mulg vaca, am învățat să dau la porci, am învățat să rânesc, să țip balega din poiată, să lucru la fân, să căpăluiesc. Când m-a băgat slujnică la omul ăla, a zis mama: «Io ți-o dau, tete Ioane, slujnică, dar s-o înveți să lucre». Am stat la omul ăla doi ani slujnică. M-o băgat slujnică pe încălțări, rochie, bluză, un lipideu, o perină, un țol – pe haine, nu pe bani! Eu cu alea m-am măritat, cu ce mi-am câștigat de la slujit, că mama nu a putut să-mi facă chiar absolut nimic."

După cei doi ani, mama a băgat-o slujnică la o familie cu șapte copii unde a stat un an de zile, pentru că mai mult nu a rezistat. Vitele se dădeau de prin mai și până în septembrie la pășune și trebuia să mergi la muls dimineața și seara, iar femeia la care lucra nu avea cu cine lăsa copiii. De multe ori, ca să nu stea cu copiii, prefera să meargă ea la muls. "Și știi ce distanță era? Cam de aici, din Dulcea, la Podul Runcului. Și așa mergeam și seara, și dimineața. Aveam o oală, pe dinafară tot îi era sărit smalțul, că-mi ajungea jos, cum eram mică și-mi era grea. Dar aveam vecine bune și mai aduceau și ele oala, mă ajutau, că le era milă de mine." 

După un an, când nu a mai putut, mama i-a zis: "«Nu-i bai, dragu' mamii, că te bag în altu' loc slujnică!» Și m-o băgat în alt loc slujnică, la gazdă mai mare! Acolo avea câte trei vite în poiată, și vară și iarnă, și avea scroafă cu câte 12 purcei. No, acolo chiar mi-o fost greu!»  După ce a plecat de aici, când a aflat că ar fi urmat să fie slujnică din nou la familia cu mulți copii, i-a spus mamei că dacă o mai bagă slujnică se mărită cu primul care o cere. Nu împlinise încă 16 ani când s-a măritat, iar băiatul avea 22 de ani. 

"Apoi de-a tăia lemne pe tine, acolo stai, la casa mea n-ai ce căta!"

"Să vă spun cum făceam când m-am măritat: făceam întâi mămăliga, o înveleam într-un prosop și o băgam sub perină și, apoi, tot în oala aia făceam zeamă, că nu aveam în ce să fac de mâncare. Că am fost doi copii necăjiți. Soțul a fost crescut de bună-sa, că el a fost de opt ani când i-o murit mumă-sa. Și ne-am luat laolaltă doi copii săraci, necăjiți, ne-am ajutat unul pe altul și așa le-am luat de la zid. Aici a fost pădure, cât vedeți, de carpeni, și tot am uricuit-o cu bărbatu-meu și am făcut casa." Nevoia i-a unit mai ceva decât dragostea, că nu se aveau decât pe ei, alt sprijin nu aveau. Mama ei a vrut să o bată când a aflat că a fugit cu băiatul și șase luni i-a fost frică să mai meargă acasă, la părinți. "«Tu ți l-ai cătat, apoi de-a tăia lemne pe tine, acolo stai, la casa mea n-ai ce căta! Cu bune, cu rele acolo stai, unde te-ai dus!», asta a fost cuvântul și-al mamii, și-al tatii". Dar au iertat-o și în anul următor au făcut nunta.

"Într-un fel, nu îmi pare rău că am trecut prin asta, că am învățat să deosebeasc răul din bine și binele din rău. Am învățat și greutatea, dar am învățat și să mă descurc în viață. Lucrând, că prin lucru te înveți să te descurci în viață. Atunci, așa se obișnuia. Uite, băieții, unde erau copii mulți, erau băgați slugă la oi. Așa erau vremurile, copiii nu au chiulangit." Cât a fost slujnică, nu a avut voie să meargă la joc, nu era vreme de asta, că erau treburile de dimineața (la cinci dimineața era deja în grajd), de amiază, de seara. Avea voie să iasă doar duminica, la biserică. În patru ani, a stat acasă la părinți două săptămâni. În schimb, a învățat ce înseamnă o gospodărie: cum se ține o vacă, cum se ține un porc, cum să le dai de mâncare, cum să lucrezi pământul. "M-am măritat în ianuarie, 16 ani împlineam în august. Dar am știut să mă apuc de gospodărie, deși aveam doar 15 ani. Iar după nuntă ne-au mai rămas niște bani și am mai luat o darabă de loc de ne-am mai lărgit o țâră. Ne-am cumpărat cal, vacă și am știut să ne ducem gospodăria înainte." 

Când au socotit că încep să se descurce mai bine, că nu mai sunt așa de amărâți și necăjiți, bărbatul i s-a îmbolnăvit. A stat două săptămâni cu el internat la Tîrgu Mureș, șase săptămâni în București, în cele șase săptâmâni a fost operat de trei ori la cap (a avut un hematom canceros pe creier) și când au venit acasă, la patru săptămâni a murit. "Cum să mai știu eu de bine? Avea 47 de ani... Eu nu aveam încă 41 de ani". Era singură și, în plus, rămăsese cu datorii. 

Doamne, dă-i bine la mama că m-a băgat slujnică!

Pe un colț al mesei, stă Psaltirea, în care sunt însemnați psalmii 50 și 142 (psalmii preferați, care o liniștesc) și o carte de rugăciuni. "Ca credința în Dumnezeu, nu te ajută nimica. Că mă gândeam când l-am îngropat – Doamne, dar eu ce m-oi face? Doamne, dar eu cum m-oi descurca în viața asta, singură și cu datorie? Cum o plătesc? Și nu știu, de multe ori mă gândesc la cât mi-a ajutat Dumnezeu. Seara mă culcam amărâtă, necăjită, plângând și dimineața, când mă trezeam, eram alta, simțeam că Dumnezeu e cu mine. Și mă ajuta! Când unul mă chema la lucru, când altul la fân sau la căpăluit. Mă duceam, lucram și seara îmi puneau bănuțul în mână. Duceam și lapte la lăptărie, așa mi-a ajutat Dumnezeu că, după ce l-am îngropat, în șase luni n-am mai fost datoare deloc", spune lelea Victorie.

În iulie, se fac 27 de ani de când i-a murit soțul și este singură (nu are copii pentru că a născut gemeni, dar au murit la scurt timp după naștere). S-a descurcat fără pensie, doar lucrând. Trecerea anilor, greutățile au făcut-o să se uite cu mai multă îngăduință spre anii de muncă din tinerețe, să treacă peste durerea și nedumerirea simțite când, copilă fiind, a primit vestea că va fi băgată slujnică și să-i mulțumească mamei pentru că a obișnuit-o cu munca, singurul lucru care a ajutat-o să dea înainte în viață. "Dacă nu m-aș fi învățat să lucrez, oare mă puteam descurca în anii ăștia de singurătate, m-aș fi descurcat să-mi duc gospodăria înainte? Doamne, dă-i bine la mama în pământ că m-o băgat slujnică, că m-am învățat să lucru și să știu ce-i bine și ce-i rău!"