De ce iubim Ibăneștiul

De ce iubim Ibăneștiul

În loc de prezentare: localnicii îți vorbesc despre Ibănești și de ce își iubesc iubesc comuna în care trăiesc. Aer curat, apă limpede, natură frumoasă, oameni mândri și sfătoși – iată o parte dintre lucrurile amintite.

Ibăneşti este o Românie în miniatură, frumos colorată, cu oameni cu suflet cald şi inimi nemărginite.

„Ibăneşti pentru mine este acasă ACASĂ – la propriu şi la figurat.
Fiind studentă, nu îmi petrec aici majoritatea timpului, însă atunci când, o lungă perioadă de timp nu trec pe acasă, şi, în final, vine momentul să o fac, odată trecută de tăbliţa cu inscripţia Ibăneşti, totul pare mai bun, mai frumos, mai cald. Iar când ajung acasă la părinţii mei, ei bine nu cred că trebuie să mai explic sentimentul!
Îmi plac oamenii din Ibănești căci,  deşi sunt la curent cu toată tehnologia şi tendinţele care ne acaparează vieţile, nu îşi uită obiceiurile, nu uită portul  tradiţional şi, cel mai important, nu uită că sunt români.
Și desigur, peisajul de indiviat îi face pe toţi cei care vin în Ibăneşti pentru prima dată să rămână impresionaţi şi să se îndrăgostească de el.
Aș mai avea o mulţime de motive pe care să le enumăr, dar mă voi opri aici. Pentru mine, comuna Ibăneşti este o Românie în miniatură, frumos colorată, cu oameni cu suflet cald şi inimi nemărginite.” (Alina Petra)

Oamenii-s mândri, făloși și harnici

„Iubesc comuna pentru ca este locul în care am copilarit, am crescut și în care m-am înrădăcinat, locul în care aerul este cel mai curat, apa cea mai limpede și munții cu brazii cei mai înalti, iar oameni-s mândrii, făloși și harnici.” (Nicoleta Man)

Locul unde trăiesc, dar mai ales oamenii din jurul meu îmi influențează foarte mult modul de a gândi și de a acționa

„Consătenii mei sunt oameni mândri și sfătoși și nu exagerez când spun că ceea ce-i caracterizează este bunătatea sufletului lor. Iar acesta este un lucru foarte mare! Atunci când viața le oferă ocazia să-și arate bunătatea, o fac cu prisosință. Nu mă refer neapărat la oamenii care au bani, și vorba aceea „au de unde da”, mă impresionează mai ales bătrânii care, deși au bani puțini, pe care de cele mai multe ori îi dau pe medicamente, dau o parte din agoniseala lor pentru cei aflați într-un necaz. Ș mai impresionanți sunt copiii, pe care-i cunosc foarte bine și care îmi sunt dragi pentru mărinimia lor. Așa sunt ei : oameni mici cu sufletul mare.

-Doamna, dar haideți să adunăm și noi bani!

-Lasă că au dat părinții și bunicii voștri.  ,

-Nu, că avem și noi de la colindat!

-Eu am de la ziua mea!

-Eu am adunați în pușculiță!

Dragii de ei! Cum vor să dea din ce au ei pentru cei aflați în suferință! Avem multe de învățat de la copii! Doar să ne facem timp să-i ascultăm și să-i înțelegem! Mă gândesc că vor deveni oameni de nădejde în viitor.

De ce-mi iubesc comuna ? Prima idee care mi-a venit a fost frumusețea locului unde este așezată. Dar în următorul moment am tresărit și m-am gândit că locurile acestea n-ar fi mare lucru fără oamenii care le înfrumusețează și mai mult. De multe ori mă întâlnesc cu oameni pe care-i cunosc doar din vedere, dar intră în vorbă cu mine și povestesc de parcă ne cunoaștem de o viață. Sunt prietenoși, sociabili, le place să povestescă despre bucuriile și necazurile lor (mai ales cei mai în vârstă). Apoi musai te întreabă de a cui ești, câți ani ai și ce face tatăl sau bunica ta, Simți că aparții locului și că ești dator să-l respecți.

Și natura e bogată și frumoasă în Ibănești. Nu pot să-mi imaginez altfel diminețile perfecte de vară, decât ieșind somnoroasă în curte pentru a respira aerul puternic, pentru a călca desculță prin rouă, pentru a auzi cântecul neîntrerupt al păsărilor. Și pentru ca tabloul să fie complet mai apare și câte un vecin pe care-l salut bucuroasă ,,Bună dimineața !” Și el îmi răspunde tot bucuros: ,, Bună o fost dimineața când m-am trezit io, pe la 5.” Că eu mă trezesc la ora 9 și se miră omul că tot cu bună dimineața îl salut. Așa e viața în comuna noastră, cu oameni harnici care se trezesc cu noaptea în cap. Cu oameni care te înveselesc și te fac să mai uiți de griji.” (Mariana Gliga)

„Aerul este foarte bun, oamenii sunt faini și avem cea mai bună apă pentru bere.” (Răzvan Matei)

Mulțumesc la Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa să mă nasc, să cresc și să trăiesc pe aceste meleaguri binecuvântate prin frumusetea lor și a oamenilor harnici și calzi la suflet!

„Aș avea de spus un roman întreg,  împărțit în două mari capitole ale vieții mele trăită pe aceste meleaguri: trecut și prezent!

Trecutul mi-l regăsesc în aceste împrejurimi, în satul Dulcea, unde m-am născut într-un început de iarnă al anului 1979, într-o familie modestă, fiind al patrulea copil (toți băieți) – eu sunt mezinul familiei, lucru care a contribuit poate cel mai mult pentru a rămâne în casa părintească și a mă numera printre băștinașii acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu! Să te naști și să trăiești în Ibănești, la poalele muntelui, unde aerul este de o puritate extremă, unde ești trezit dimineața de cântecul păsărelelor și unde izvoarele de munte îți oferă cea mai curată apă de izvor, acolo unde, pe timp de iarnă, vezi coșurile caselor fumegând, în timp ce străduțele laterale sunt pline de copii la saniuș și schii, unde vara oferă atâta verdeața și viață încât aș putea să spun că sunt și trăiesc în „tinda raiului”, că acesta este ,,locul împlinirilor”, din „cerul cel de pe pământ”, din „locul fericirii”. De aceea iubesc atât de mult satul meu natal!

Legat de prezent, nu poți să nu îți doresti să trăiești în mijlocul acestei comunități deoarece toate frumusețile și obiceiurile străvechi se împletesc perfect cu timpurile și știința modernă. Ce poate fi mai frumos decât să ieși în spatele curții să vezi iepurași, căprioare, să poți crește un animal în curte, să faci o pâine la cuptor și la câteva sute de metri să îți cumperi produse de la Profi, să mergi la bunici sau părinți, să mănânci  mămăligă și brânză, iar seara sa mergi la pensiune pentru o porție de papanași sau la pizzerie, să ai în satul tau uliță asfaltată, apă și canalizare, internet gratuit în zonele publice și în tot același timp să porți haine tradiționale, costum popular să te simți cu adevărat mândru că ești român! Mulțumesc la Dumnezeu pentru că mi-a oferit șansa să mă nasc, să cresc și să trăiesc pe aceste meleaguri binecuvântate prin frumusetea lor și a oamenilor harnici și calzi la suflet! Doamne ajută!” (Nicu Gliga)

Iubirea aceasta nu o poate distruge nimeni!
Locuiesc în Ibanesti, azi multi se lauda cu asta. Ideea este ca aici mă cunoaște fiecare fir de iarbă, mă cunosc dealurile, potecile, râurile și pâraiele pe care, copii fiind, poposeam când ne întorceam de la școală.

Lumea (oamenii) era simplă, oamenii căutau sa te înveselească, fiecare om era apreciat pentru ceea ce este, uneori mă flata cât de mult mă apreciau, copil fiind. Noi, copiii de atunci, nu eram invidioși pentru că eram egali, aveam hainele la fel, jucării la fel. Cei care erau mai buni la carte erau apreciati, dar niciodată n-am simțit urmă de reproș sau invidie. Și aveam atâția prieteni! De aceea mi-e drag de Ibănești, pentru că mă hrănesc cu aceste amintiri. Și unde să fie mai frumos dacă nu acolo unde toți îți înțeleg limba, acolo unde ai trăit cele mai frumoase momente ale vieții, acolo unde, până la 18 ani, nu ai știut ce e plânsul, ce e tristețea. Toate acestea te țin în viață si iubirea aceasta nu o poate distruge nimeni! (Elena Cofariu)

Tu cum ți-ai descrie comuna, ce lucruri ai scoate în față dacă ar trebui să o prezinți cuiva care o vizitează pentru prima oară?

 

– Autor: Adina Brânciulescu