Meșteșuguri: artistul lemnului din Dulcea

Meșteșuguri: artistul lemnului din Dulcea

Dalta în V înaintează ușor prin lemnul de stejar, urmând întocmai modelul potirului schițat sub Isus Hristos răstignit. "Nu-i mare lucru, nu-i așa de greu, numai să știi, să ai răbdare", spune Petruț Chirteș, care lucrează de zeci de ani în lemn și, în mâinile căruia, dalta ascuțită devine un stilou care așterne cu finețe desene și simboluri pe  troiță.

L-am găsit în atelierul de acasă, din Dulcea, îmbrăcat în haine de lucru, cu ochelari de vedere prinși cu șnur la gât și cu un chipiu de marinar pe cap, pe care scrie Căpitan. S-a dus imediat să se schimbe, să-și pună pe el o cămașă țărănească, așa cum purtau bărbații la lucru, pe vremuri. Și-a luat cămașă, brâu din piele și și-a pus colopul cu zgărdan și pană, chiar dacă acesta era purtat doar de tinerii neînsurați, pentru că el se îmbracă simbolic și vrea să arate cum este costumul întreg - frumos și mereu tânăr. Încă este amuzat de o întâmplare de la un târg la care a participat recent când, un copil care i-a văzut penele, a strigat: "Uite, mami, un indian!"

În curând, Petruț Chirteș (Petra lu' Mlaștina) împlinește 70 de ani și iubește lemnul de mic. La 7 ani, învățase deja să facă o coadă de secure, de la Ionu' Sâii din Mlaștină, pe când acesta lucra grajdurile, prin anii '53-54. I-a plăcut și a continuat. A lucrat acoperișuri, draniță, a făcut cioplituri în lemn, a învățat tot mai mult și a devenit priceput. Cu toate acestea, meseria lui nu a fost niciodată legată de lemn, a fost mecanic excavatorist și a urmat patru școli de mecanică: șoferia la Curtea de Argeș, școala de mecanici sonde, utilaje terasiere, școala de sondori. Cel mai mult însă i-a plăcut să lucreze în lemn, să-l sculpteze și făcea asta seara, noaptea și când avea timp liber. 

De când a ieșit la pensie s-a dedicat doar acestui meșteșug și, în 2010, a devenit meșter popular. Pentru el, cele mai prețioase lucrări sunt cele de la biserica de lemn de la mănăstirea Nima Râciului și de la biserica de lemn de pe platoul Fâncel. Are lucrări expuse la muzeul din Reghin, la Cluj-Napooca, a avut o lucrare pentru Televiziunea Târgu Mureș (TTM) și este invitat la târgurile și festivalurile zonei. În ultima vreme, a observat o schimbare în gusturile oamenilor, o preferință pentru ceea ce este vechi sau inspirat din vechime - "sunt mulți care-și doresc uși din lemn și lucrări care vin înapoi, de pe timpurile vechi." 

Lucrează cu drag și cu măiestrie lemnul, face piese de mobilier, ornamente de tot felul, dar nimic nu se compară pentru el cu obiectele bisericești. În urmă cu ceva timp, a primit niște imagini cu sculpturi vechi de 130 de ani, pentru ușa bisericii catolice din Hodac. "Erau foarte întunecate, două săptămâni nu am putut desluși ce arată. Iar eu nu pot să fac o sculptură fără să o înțeleg, fără să știu să o povestesc cuiva. Să vină cineva și să mă întrebe tu ce-ai făcut acolo? și eu să spun păi, nu știu... asta nu se poate!" A început lucrul doar după ce a înțeles toate simbolurile de pe hârtia întunecată. La fel și la troițe, unde respectă cu sfințenie toate elementele care trebuie așezate: coroane de rege, ochiul lui Dumnezeu, soare, însemnul INRI, luceferi, potir, magdalene. Asta pentru că atunci când are o astfel de lucrare, e ca și cum are o misiune, pe care caută să o îndeplinească și să o înțeleagă cât de bine poate.

"Nu mă poate despărți nimeni de asta, nu cred că aș putea iubi ceva mai mult, mai ales când e vorba de lucrurile bisericești", spune meșterul Petruț Chirteș.