Duminică, 10 martie, la Căminul Cultural din Dulcea a avut loc a VI-a ediție a Festivalului de Pricesne, marcând prin momente emoționante, pline de evlavie și prin evocări ale unor personalități care-și au rădăcinile pe Valea Gurghiului, intrarea în Postul Paștelui.

Pe scenă au urcat corul Parohiei Ortodoxe Isticeu condus de preotul paroh Călin Romanți, care a și prezentat evenimentul, corul Parohiei Ortodoxe Ibăneşti Sat, coordonat de preotul paroh Genu Oprea, corul Parohiei Ortodoxe Dulcea, coordonat de preotul paroh Daniel Sava, Lucian Breja (fost preot paroh la Dulcea) şi Steluța Breja, corul Parohiei Ortodoxe Ibăneşti Pădure, coordonat de preot paroh Florin Franc, corul Parohiei Ortodoxe Toaca - coordonat de preot paroh Aurelian Tocheș și corul Parohiei Ortodoxe Hodac, coordonat de preotul paroh Nicolae Fiț. 

Invitate speciale au fost interpretele Ioana Romanți, Elena Violeta Man și Florina Oprea. 

În discursul său, părintele Călin Romanți a evidențiat faptul că anul 2019 este Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu. A fost o ocazie pentru spune sau a reaminti publicului poveștile a câtorva dintre personalitățile de seamă de pe Valea Gurghiului, realizările lor pentru comunitățile în care își au rădăcinile și momente de seamă din istoria locală. Printre ei: preotul Pereteatcu Vsevolod, primul preot al parohiei din Toaca - "alături de părintele Pereteatcu Vsevolod, tocărenii au cântat pentru prima dată în noua biserică, în prima lor biserică, Hristos a înviat, la data de 22 aprilie 1979", părintele prof. univ. dr. Isidor Todoran, primarul Vasile Feier, Dimitrie Todoran - "profesor universitar în psihologie-pedagogie, din Ibănești, născut la 18 octombrie 1908, din părinții David și Floarea. Școala generală o face în satul natal, apoi liceul la Al. Papiu Ilarian, apoi Facultatea de litere și Filozofie în Cluj. În anul 1932 este doctor în Filozofie, specialitatea psihologie pedagogică. Studiază la universitățile din Viena și Geneva. A scris 8 volume, peste 35 studii, 6 capitole de manual, 42 de articole."

De asemenea, a fost subliniat rolul satului românesc în societate și felul în care acesta este reflectat și prezentat în literatura și cultura românească -Veșnicia s-a născut la sat... (Lucian Blaga).

Evenimentul a fost organizat de șase parohii din protopopiatul Reghin: Dulcea, Isticeu, Ibănești-Pădure, Ibănești-Sat, Toaca și Hodac.

În cadrul spectacolului "Crăciun străbun", primarul comunei, Dan Vasile Dumitru, a subliniat faptul că premiile acordate elevilor din ciclul gimnazial din Ibănești care au obținut rezultate foarte bune în 2018 reprezintă un semn de apreciere a eforturilor depuse la învățătură de-a lungul acestui an, dorindu-se, în același timp, încurajarea și mobilizarea tuturor elevilor. 

"Sunt premii pe care le vom oferi an de an elevilor din clasele gimnaziale din comuna noastră ca semn de apreciere a eforturilor și rezultatelor la învățătură, dar și din dorința de a oferi exemple, de a crea o competiție constructivă și de a mobiliza mai mult tineretul din școlile noastre. Este vorba de premii materiale (o sumă de bani), dar, în același timp, și o formă de recunoaștere, de apreciere a rezultatelor lor în fața dumneavoastră, a întregii comune. Felicitări tuturor pentru rezultatele frumoase!" 

"Vă urez fericire, bucurii, sănătate, liniște în familie și în viața de zi cu zi. La mulți ani!", a urat, în final, primarul comunei celor prezenți la a treia ediție a spectacolului Crăciun Străbun și tuturor locuitorilor din Ibănești.

În a  doua zi de Crăciun, la Căminul Cultural din Ibănești a avut loc a treia ediție a spectacolului de colinde și tradiții "Crăciun Străbun", eveniment organizat de Primăria și Consiliul Local al comunei Ibănești.

În prima parte a spectacolului ne-au încântat și ne-au adus bucuria Crăciunului în suflete prin colinde și urări corurile bisericilor ortodoxe din Ibănești, Isticeu, Ibănești Pădure și Dulcea, grupul vocal "Ecou din Ibănești", ansamblul"Moștenitorii Hodacului" și ansamblul de dansuri "Ibășteana".

Pe scena căminului cultural au urcat și ne-au făcut mândri, elevii din clasele gimnaziale de la școlile din Ibănești care au obținut rezultate foarte bune la învățătură în anul 2018, aceștia fiind premiați pentru rezultatele școlare de către primarul comunei, Dan Vasile Dumitru, și Marius Gliga, viceprimarul comunei, cu premii în bani, în valoare de 500 lei premiul - o inițiativă a primarului comunei Ibănești, aprobată în ședința Consiliului Local din luna decembrie, de a se premia câte un elev, cu cele mai bune rezultate școlare (învățătură și purtare) din fiecare clasă gimnazială din Ibănești. "Sunt premii pe care le vom oferi an de an elevilor din clasele gimnaziale din comuna noastră ca semn de apreciere a eforturilor și rezultatelor la învățătură, dar și din dorința de a oferi exemple, de a crea o competiție constructivă și de a mobiliza mai mult tineretul din școlile noastre", a spus Dan Vasile Dumitru.

La Crăciun Străbun, asociația "Izvor de Viitor" a premiat elevii de liceu care au obținut rezultate deosebite la învățătură - media peste 9, aceasta reprezentând media de admitere la liceu pentru elevii aflați în clasa a IX-a sau media generală a anului de studiu anterior pentru cei din clasele: a X-a, a XI-a și a XII-a.

În continuare, ne-au colindat îndrăgita Florina Oprea și Petrișor Covrig care ne-au oferit un moment artistic plin de sensibilitate și Angel Avram. A treia ediție a Crăciunului străbun s-a încheiat în colindele și cântecele pline de viață ale Oanei Tomoioagă.

Crăciun Străbun, ediția a III-a

Momente deosebit de emoționante, astăzi, în Ibănești, cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Naționale a României! 

Manifestările au început la ora 12.00, la Monumentul Eroilor din Ibănești, unde Dan Vasile Dumitru, primarul comunei, și Marius Gliga, viceprimar, au depus o coroană de flori. Acesta a fost punctul de pornire a Paradei Portului Popular la care au luat parte toți cei de față, majoritatea fiind îmbrăcați în costume populare, până la parcul din centru unde a fost arborat, pe imnul României, drapelul național. 

Acest moment a fost urmat de un spectacol artistic desfășurat la Căminul Cultural din Ibănești Sat, susținut de elevii școlilor din comuna Ibănești, grupul vocal Ecou din Ibănești, ansamblul de dansuri Ibășteana și îndrăgiții interpreți de muzică populară: Florina Oprea, Angel Avram și Ovidiu Furnea, 

Nastasia, soția lui Florea Vasilichii, fost cioban, a pregătit astăzi tocană de miel. Doar pentru ei, nu pentru mulțimea de oameni pentru care făcea în trecut, cu ocazia ospățului oilor, dar nu putea să lase să treacă ziua de Sfântul Dumitru fără să o marcheze așa cum a făcut-o o viață.

Ziua asta și strânsul oilor erau cele mai importante zile din an pentru familia ei, iar Sfântul Dumitru venea "cu pregăteală mare, tăiat de oi, ceterași din Hodac, muzică, joc și mâncare. Era frumos. Ce zdrobeală aveam eu în ziua asta!", își amintește Nastasia.

Dacă Sfântul Gheorghe (23 aprilie) „încuie" iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, după șase luni, Sfântul Dumitru (26 octombrie) desfrunzeşte codrul şi usucă plantele. Astfel, anul tradițional pastoral are două momente importante, vara și iarna, ai căror exponenți sunt sfinții creștini Gheorghe (Sângiorzul), deschizătorul anului şi al verii pastorale şi Dumitru (Sâmedru), deschizătorul iernii pastorale, care ar purta la brâu cheile anului cu care primul înfrunzeşte codrul și al doilea îl desfrunzeşte. Este ziua în care se fac socotelile, se rezolvă împrumuturile, se strică stânele și de aici și vorba “la Sângiorz se încaieră câinii iar la Sânmedru se sfădesc stăpânii”. Respectând tradiția, Sfântul Dumitru a marcat în Ibănești alesul oilor și strânsul lor în boteie. În finalul îndeletnicirii, după-amiază, pe mese a fost prezentă și tradiționala tocană.

Un an cu bune și rele

Sfântul Dumitru marchează finalul unui sezon în care s-a menținut problema lipsei de oameni care să lucreze la stâne și proprietarii de animale se confruntă cu dificultăți în valorificarea produselor (brânză, miei, oi reforme), determinate de prețurile scăzute. "Nu este un punct de sacrificare autorizat în zonă care să și ofere un preț convenabil", punctează Ioan Todoran, președintele Asociației Crescătorilor De Animale OVIDIUS Brădețelu. "Prețurile sunt derizorii", subliniază la rândul său Zaharie Gliga, secretar în consiliul director al asociației. "Doi lei de reformă, asta vine 100 de lei o oaie...dar, oaie-oaie, de 50 de kilograme. Dar nici așa nu ți-o iau, nici cu prețul ăsta de doi lei", spune Zaharie Gliga.

"Totuși, din punct de vedere al pășunatului, a fost un sezon foarte bun, în care primăvara a debutat cu secetă, dar apoi, pe parcursul verii, au fost ploi care au ajutat pășunile și oile au avut hrană din belșug", spune Ioan Todoran.

Duminică, 14 octombrie, la Căminul Cultural Ibănești Pădure a avut loc tradiționalul spectacol dedicat persoanelor vârstnice, în cadrul acestuia fiind premiate cuplurile din Ibănești care au împlinit 50 de ani de căsătorie.

În fiecare an, 30 septembrie este o zi specială pentru familia Mera: este ziua de naștere a domnului Eugen Mera și, totodată, aniversarea căsătoriei. Anul acesta, pe 30 septembrie, dânsul și soția lui au aniversat 50 de ani de căsătorie! 

Eugen și Elena Mera, profesori pensionari care au îndrumat multe generații de-a lungul activității lor la catedră, au participat și au fost premiați în cadrul spectacolului dedicat persoanelor vârstnice, care a avut loc la Căminul Cultural Ibănești Pădure. "Ce ne-a ajutat în căsătorie a fost căsătoria religioasă (...) Și eu zic, căsătoria civilă este numai pe hârtie, pe când căsătoria religioasă este în fața lui Dumnezeu și este pentru veșnicie. Și acest lucru ne-a ajutat cel mai mult... spun eu", rostește domnul Mera și o privește pe soția sa, aflată la brațul lui. "Trebuie să ne ajutăm unul pe altul, exact cum spune și preotul la biserică, și în al doilea rând, să cedăm din pornirile noastre individuale, să acceptăm partenerul de viață, cu dorințele lui. Eu consider că ne-am ajutat în realizarea multor lucruri. Dacă soția mea a realizat câteva cărți despre comuna Ibănești eu am sprijinit-o în permanență... acest sprijin trebuie să fie pentru totdeauna". "Eu vreau să le spun tinerilor că nu este chiar ușoară căsătoria, căsătoria este cu bune, cu rele și, așa cum zicea și soțul meu, trebuie să ne acceptăm unul pe altul, pentru că, dacă lucrăm pe bază de ambiție, atunci înseamnă că ajungem la certuri și la necazuri. Ca să fie o căsătorie statornică, trebuie să fie neapărat și respect reciproc, pentru că altfel se dărâmă imediat. Și ne pare foarte rău când auzim că un cuplu se desparte din motive nu chiar serioase. Așa că trebuie să fim foarte atenți la viață. Viața este destul de grea și trebuie să răspundem la toate încercările pe care le primim", spune, la rândul ei, doamna Elena Mera.

În cadrul evenimentului, organizat de Primăria comunei Ibănești și Consiliul Local Ibănești, primarul comunei, Dan Vasile Dumitru, și viceprimarul acesteia, Marius Gliga, au premiat nouă cupluri din Ibănești care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Cu această ocazie, primarul le-a transmis tinerilor o pildă despre respectul datorat celor vârstnici și despre cum nu trebuie să uităm că anii trec pentru fiecare dintre noi. "Am citit despre un bătrân care stătea la masă cu feciorul, nora și nepotul. Mânca și făcea gălăgie – fiind bătrân dădea ciorba pe masă, pocnea lingura de farfurie și, după un timp, i-au înlocuit lingura cu una de lemn, ca să nu mai facă atâta gălăgie, ca să nu lovească farfuria. Mai târziu, copilul, nepotul, se juca cu o bucată de lemn și un cuțit și cioplea. Taică-său l-a întrebat: da' ce faci tu acolo? Păi fac o lingură pentru tine și una pentru mama, când veți fi bătrâni să aveți cu ce să mâncați! Vreau să vă spun, că așa cum ne purtăm noi cu bătrânii, așa se vor purta și copiii noștri cu noi. Este o pildă care să dea de gândit generațiilor tinere pentru felul în care se poartă cu generațiile în vârstă", a spus acesta.

Spectacolul folcloric a adus pe scena căminului cultural interpreți îndrăgiți de muzică populară, tineri instrumentiși, ansamblul de dansuri "Ibășteana", grupul vocal "Ecou din Ibănești" și a fost completat de o tombolă pentru femei, cu ocazia Zilei internaționale a femeii din mediul rural (15 octombrie).

În perioada 30 mai-3 iunie, a avut loc a doua ediție a taberei de off-road Duster Hobby Racing, un eveniment dedicat posesorilor și utilizatorilor de Duster, care s-a desfășurat în Ibănești.  

Organizat de Asociaţia Club Sportiv Duster Hobby, evenimentul a adunat încă o dată comunitatea dusteriștilor pasionați de off-road, dornici să testeze peformanțele mașinilor lor într-un cadru natural pitoresc, să facă schimb de idei, informații și noutăți și, nu în ultimul rând, să petreacă o mini-vacanță cu familia, în natură.

De altfel, "principalele obiective ale acestui eveniment, sunt petrecerea timpului liber în natură și promovarea unui comportament responsabil și civilizat în off-road", spune Zöld Zsombor, preşedintele Asociaţiei Club Sportiv Duster Hobby. Mulți dintre participanții din Mureș, Cluj, Botoșani, Timișoara, Argeș, Brașov, București, Harghita au participat și la prima ediție, reușita acesteia determinându-i să revină și la tabăra din acest an din Ibănești.

"Centrul operativ" a fost  instalat în același loc ca și anul trecut, la pensiunea "Ovidiu și Paula”. Programul a inclus o plimbare organizată în coloană pe drumuri de munte dificile și forestiere, prin peisajul maiestuos al Văii Gurghiului, coloana fiind formată din aprox. 25 de mașini. 

Participanții s-au deplasat în coloană organizată, supravegheată de organizatori, aceștia având mașini în deschidere, închidere și intercalate. S-a păstrat în permanență comunicarea între participanți prin stații radio, ei oferindu-și inclusiv sfaturi pe porțiunile mai dificile și susținându-se reciproc.

În ziua următoare a avut loc un exercițiu de orientare și navigare, care a testat abilitățile navigatorului (copilotului) de orientare, estimare a timpului și a distanțelor după un roadbook și, în final, un concurs de îndemânare pe teren accidentat, pe un traseu marcat (trial soft, extrem și categoria feminină).

Pe durata taberei au fost organizate și cursuri de off-road și de conducere defensivă. Participanții au avut ocazia să încerce și un simulator de impact care arăta forța cu care resimțim un impact frontal la doar 15 km/ oră (surprinzător de puternic, lucru care i-a pus pe majoritatea pe gânduri).

Vă invităm să urmăriți reportajul dedicat evenimentului realizat de ArdealTV

Ca în fiecare an, de Sfintele Rusalii, s-a ieșit din biserică în toate parohiile din Ibănești, cu prapori împodobiți cu colaci și cununi, iar preoții s-au rugat pentru culturi, roade și belșug, pentru vreme bună și pentru îndepărtarea dăunătorilor.

Ieșirea în țarină la parohia Ibănești-Isticeu, la familia Eugen și Elena Mera

Cu ocazia Zilei Eroilor și în Sfînta Zi a Înălțării Domnului, în Ibănești au avut loc slujbe de pomenire la toate monumentele eroilor din comună, în Ibănești, Ibănești Pădure, Isticeu și Dulcea. Acestea au fost însoțite de momente artistice emoționante, susținute de elevii  școlilor din Ibănești. 

La Școala Gimnazială Ibănești Pădure, ciclul primar, toți elevii însoțiți de cadrele didactice au mers spre monumentul eroilor din fața bisericii din Isticeu cântând "Deșteaptă-te române", "Treceți batalioane române Carpații", "Țara mea-i un colț de rai" și "Măi române românaș", fluturând steaguri tricolore, cei mai mulți fiind îmbrăcați în costume populare. Înaintea începerii momentului artistic au citit cu glas tare de pe monument numele eroilor căzuți în cele două războaie mondiale.

La toate monumentele au fost depuse coroane de flori din partea Primăriei și Consiliului Local al Comunei Ibănești.

Tabăra Lăpușna a găzduit la sfârșitul săptămânii trecute un stagiu de antrenament al clubului de karate kyokushin "Înțelepciune și Forță", din Reghin, eveniment la care a participat și o delegație din Croația și în cadrul căruia au fost acordate două centuri negre.

Zeci de flotări, sărituri și abdomene. Alergare din tabără până aproape de Castelul Lăpușna. Kata - luptă imaginară în care scopul este executarea perfectă a mișcărilor. Luptă cu adversar. Antrenamente începute de la șase dimineața, pentru toți participanții - de la cei mici la cei mari. Așa a arătat o zi din stagiul de antrenament al membrilor clubului de karate kyokushin "Înțelepciune și Forță", condus de sensei Kamill Gyula Lukács, desfășurat în mijlocul naturii, în decorul pitoresc al taberei de la Lăpușna, un eveniment derulat în parteneriat cu Primăria Comunei Ibănești.

 Alături de aceștia a fost prezentă și o delegație din Croația, formată din Hanshi Mladen Šančić (centura neagră, 8 Dani), Shihan Nenad Šančić (centura neagră, 6 Dani), Senpai Marko Šintić (centura neagră, 2 Dani) și Senpai Antonio Ivkovčić (centura neagră, 1 Dan).

În cadrul stagiului, la finalul unui examen dificil, în care și-au dovedit determinarea, forța și rezistența fizică și după o probă în care au avut 35 de lupte a câte un minut jumătate, cu adversari diferiți, fără pauză, doi dintre practicanți - Csaba Zsigmond și Mihai Duda - au primit centura neagră. De asemenea, sensei Kamill Gyula Lukacs a primit al patrulea dan pe centura neagră.

Centura neagră vine după mulți ani de pregătire constată, abordată cu cea mai mare seriozitate. Pentru Mihai Duda, după zece ani de pregătire. "Când am început, am zis că nu voi rezista, dar mi-am spus să mai merg, măcar de rușine, să nu mă dau bătut din prima. O lună, două... După un kilometru de alergare nu mai puteam." Când a văzut că, totuși, merge, s-a gândit să continue. "M-am gândit să am și eu o culoare la centură, măcar să le pot arăta copiilor că am reușit să obțin ceva în karate." Și tot așa, puțin câte puțin, a mers tot mai departe: un an și jumătate la Cluj, restul de opt ani la Reghin, fără întrerupere - antrenament constant și, implicit, formă fizică tot mai bună. La stagiul de pregătire a reușit să facă serii a câte 90 de abdomene și a câte 70 de flotări în pumni. 

"Depășește-ți limitele", despre asta este vorba în kyokushin, spune sensei Kamill Gyula Lukács. Kyokushin înseamnă disciplină și seriozitate, dorința de a-ți testa și depăși limitele fizice și psihice. Este o disciplină care te călește - fizic și psihic. "Corpul nostru poate face și duce mai mult decât credem. Dacă reușești să treci peste lasă, renunță, dar de ce să mai fac asta, nu merită și decizi să continui, vei vedea că te ajută și ajungi să te autodepășești", mai spune senpai Mihai Duda. "Dar trebuie să ai voință și disciplină!"

Până acum ceva vreme, fluierul lui Florea Vasilichii se auzea afară până noaptea târziu și când îi auzeau cântările de ciobănie, vecinii ieșeau din case să-l asculte. “Cânta la comarnic, când dormea lângă oi. Cânta de se auzea până în Gropi, la Obrejă și la tușa Mariță. Ieșeau femeile și-l ascultau cum cântă de fain. Dar n-o avut cine-l înregistra”, spune soția lui, Nastasia.

Femeii îi este dor de vremurile acelea. “Se auzea până târziu fluiera și oamenii îmi spuneau: «Vai, fain o cântat Flore azi-noapte!», că demult, asta era ocupația cu oile - ca să nu-i fie somn, lua fluiera cu el și cânta!” Erau cântări de oi, doine pe care le-a a învățat cu oile, pe care nu le mai auzi. Acum o săptămână, la televizor s-au dat niște cântece ciobănești. A plâns Flore, a plâns și ea. “No, Flore, auzi-te cum cânți cu fluiera!”, i-a spus Nastasia. Fluiera mai este, păstrată cu sfințenie lângă pozele vechi, de ciobănie, și Biblia veche, de la începutul lui 1900, în care sunt înscrise cununiile și copiii din familie, doar că nu mai are cine cânta la ea, pentru că Petra Flore, cunoscut dintotdeauna ca Florea Vasilichii, este bolnav, la pat, și nu mai poate doini.

O viață cu oile

La șase ani, Flore a fost dus la stână de un unchi. I-a plăcut mult și, de la nouă ani, a început să meargă toată vara. A crescut cu oile și ciobănie la Prislop a făcut mai apoi toată viața. La 29 de ani era șef de stână. Pleca sâmbăta de acasă și se mai întorcea sâmbăta următoare. Pe atunci, erau patru tovarăși, dintre care unul era șef, cu răspundere, plus alții (slugile). Mergea cu caii și căruța la stână și, dacă avea vreo problemă sau ceva treabă pe acasă, venea călare. “Eu, dacă aveam ceva important să-i spun, luam dealul. Am mers și singură de câte ori. Până acolo sus. În două ceasuri jumate eram în Prislop. Odată am pornit seara, trebuia să-i spun unui frate de-al meu să vină în ailaltă zi. Și la șase știu că am luat botica în mână, să nu fiu singură. Am luat o botă și am plecat la Prislop. Trecând prin vale, către Prislop, am văzut râsul. Se uita la mine și mă gândeam că dacă vine la mine, mă mănâncă. Dar m-am dus și am ajuns cu bine, dimineața am ajuns înapoi”, își amintește Nastasia.

Când se alegeau oile, de Sfântul Dumitru, ziua de "Vinerea Mare" se făcea joc și petrecere mare, jocul ciobanilor, care țineau câte două-trei zile, pentru că turmele erau toate mari, câte 1.000 de oi. "Flore a avut 1.100 de oi într-un an la Prislop, prin ’80, apoi au tot scăzut. Erau 3-4 stâni pe dealul ăsta. Era Brădețel, Obârșie, Prislop și Siriod. Și toate aveau multe oi, chiar și 1.200 de oi. Preotul de la Ibănești Pădure mergea întotdeauna la stână, stropea oile, sfințea stâna, oile în coșer, ciobanii, făcea un pic de slujbă, și apoi făceau mâncare acolo. Erau oameni mai mulți și erau oi la toată casa. Acum, noroc că sunt unii care au mai multe și așa se adună", mai spune soția lui Flore. ”Nu mai vor oamenii ciobănie că nu le mai place. Nu mai găsești oameni să lucreze. Că e viață mai murdară. Plouă, ninge, plini de apă, acolo e viață grea. Dar cui o învață de mic, cum au fost copiii ăștia ai noștri, îi place."

Viață grea la oi

Viața cu oile nu este ușoară. Trebuie să-ți placă și să te înveți cu ea de mic. Oaia trebuie mulsă de trei ori pe zi, pe lângă asta trebuie dusă la pășune, trebuie făcută brânza, mai sunt treburi gospodărești. Lucrurile au o anumită rânduială, după cum povestește tot Nastasia. "Mulgeau și câte 900 de oi, dar erau 10 oameni la stână. O oră jumate-două maxim dimineața, iar de amiază trecea mai repede. Fiecare, aproape 100 de oi. Dimineața pe la patru, se trezeau la muls. La jumatea lui 7 se găta mulsul. Unul dintre ei venea de punea de mămăligă. Pe când gătau de muls, făcea mămăliga, frământa brânză într-un lighean sau un vas mai mare și făcea porții. Fiecare își lua porția de brânză și își făcea boțul și asta mâncau de dimineață. Plecau apoi cu oile, rămâneau cei care făceau brânza, ori fierbeau zerul și cărau apă. Pe când venea amiaza, veneau pe la 12, 12 jumate, mergeau la muls și unul care era mai de casă, făcea focul, punea de mămăligă, aducea apă, căra gălețile cu lapte. Și mâncarea de amiază era urdă. Urda cu apetic – ceapă cu apă și oțet - și mămăligă. Mămăligă era non-stop. Pâine mâncau când și când, dacă le era foame la amiază, o felie de pită cu slănină. Plecau iar cu oile, la jumatea lui 6 se întorceau și le mulgeau. Seara era laptele. Se fierbea lapte. Și mai mâncau jânchița, urda cu zer cu tot, pe care o luai cu cana, fără să strecori. Sau mai făceau zeamă de fasole la ceaun cu zer. Se gospodăreau bine, iar Flore ce mâncare și tocană de miel făcea! Frumos o fost, mai demult. Și brânza lui Florea Vasilichii era cea mai bună. Mergea cineva la stână, găsea curățenie. Tot timpul era curat, mereu avea stâna pusă la punct, nu vedeai blide nespălate, nu…Și el era îngrijit, că era Florea Vasilichii de la Prislop."

În timp ce povestește, răsfoiește poze vechi, mici, unele decolorate. Flore la doar nouă ani la oi, cu o căciulă mai mare decât el, apoi adult, în putere, în cămașă albă, țărănească, pe care Nastasia o spăla cu sodă caustică și o freca până i se rodeau degetele, Flore înconjurat de oi, la muls, în strungă, făcând cașul, cu mânecile cămășii suflecate peste coate, împreună cu tovarășii săi, cu câinii albi, așa cum îi plăcea lui, cu Ibănești și haita Tisa.

Pasiune transmisă fiilor și nepoților

Vasilică, fiul mai mic, e cu vitele, iar Obrejă a moștenit dragostea și priceperea la oi a lui Flore. Face ce face, dar numai prin saivan este și nu-l poți scoate de acolo. “Una fată, un miel nu suge, unu-i bolnav, le punem de mâncare și ziua trece”. Vorbește puțin Obrejă, dar când e vorba de oi, devine dintr-o dată mai deschis, iar aici, în saivanul cald, în mijlocul oilor și al mieilor, este în lumea lui.

De când le scoate din saivan și până le duce la munte și apoi de la alesul olilor până prin noiembrie-decembrie, când dă zăpada și le dă la oameni, iar pe ale lui le bagă din nou în saivan, doarme lângă ele, în comarnic. 300 sunt oile lui, iar la strânsul oilor mai adună 200-300 de oi de la oameni. Nici nu e nevoie să le facă semn că știe a cui e fiecare. Le recunoaște imediat și observă repede dacă o oaie lipsește. "Este un cioban foarte bun, el de mic a fost cu oile și îi iese și un caș tare bun”, mi-a spus  Floarea Truță care-și dă oile numai la el. Brânza, câteva mii de kilograme într-o vară, o face de multe ori el sau cine știe să o facă bine. “Numai bună să fie. Dacă nu-i bună, n-am cui da.”

Când a terminat clasa a opta, Obrejă nici nu s-a mai dus pe acasă. "Cum o predat cărțile la școală, eu căpăleam colo, nici nu a mai așteptat să viu acasă, mi-a făcut din mână. «Meicăă, paaaceee, eu m-am dus!» Și s-a dus la deal, la oi, la tatăl lui. Că cine prinde drag de oi, merge la oi, își amintește Nastasia. "Mergea de la școală și venea acasă și mă ajuta la tot: lemne, mergeam la treburi împreună și apoi făceam amândoi temele. Amândoi făceam compuneri și scriam. Așa ne ajutam – el mă ajuta cu treaba, eu cu teme. A fost harnic și cum a gătat clasa a 8-a, s-a dus la oi, la tată-său."

E ceva în sângele acestor oameni legat de ciobănie, un microb care transmite în familie, din generație în generație, începând de la Florea Vasilichii, răbdarea, priceperea și dragoste de oi și pentru viața cu ele. Iar lucrurile acestea, așa cum spune Nastasia Petra, apar și se învață încă de copil. Daria, fetița mai mare a lui Obrejă, este la grădiniță, în Isticeu, și vrea să se facă ciobăniță. Îi place la stână și, când oile ies din saivan, nu se lasă dusă în casă. Doarme afară, lângă oi, ca tatăl ei.  “Asta-i Negruța, asta-i Prințesa Curcubeului...” și fetița delicată, cu ochi migdalați, le spune oilor pe nume. Cum o văd, o înconjoară, iar mieii se joacă, sar și dau din picioare.

La sfârșitul săptămânii trecute, pensiunea Casa Bălăcianu din Brădețelu a găzduit expoziția de pictură a artistei Sabinei Purcariu, din Tîrgu Mureș.

La invitația Smarandei Bălăcianu, înaintea expoziției pe care o pregătește în Elveția, la care participă cu 44 de lucrări, pictorița Sabina Purcariu a făcut un popas în Ibănești, familiarizându-ne astfel cu lucrările ei. Trăsăturile predominante ale celor 19 picturi pe care le-a expus și care se încadrează în realismul clasic și în postmodernism, sunt cromatica luminoasă, armonia și seninătatea. Fie că sunt peisaje de vară, de iarnă, de toamnă, buchete de flori sau natură moartă, lumina este prezentă în fiecare compoziție, umbrele nefăcând altceva decât să sporească, prin contrastul pe care-l creează, această impresie. Bucuria vieții și dragostea pentru natură răzbat din fiecare lucrare.

Prezentă la expoziție, artista a vorbit despre lucrările ei și, mai ales, despre diferențele dintre publicul din România, încă în căutare de armonie, și cel din străinătate, care caută ineditul, mergând până la șocant. 

Gânduri de la pictorița Sabina Purcariu

"Occidentul vrea altceva decât noi. Occidentul așteaptă ceva șocat, chiar dacă se ajunge până la macabru, hidos, astfel încât omul, când se uită la o pictură, să simtă că iese din starea lui. Un român încă mai caută o pictură în care se pierde în peisaj, în calm, în liniște. Vine acasă de la serviciu, se așază pe canapea și privește la acea lucrare care ori îl binedispune, ori îi povestește despre ceva, ori îl duce într-o atmosferă plăcută. E o pictură lirică, să zicem, o operă clasică, preferată mai ales de vârsta a doua, a treia. O pictură care-i spune ceva, dar îi spune ceva plăcut. El vrea să se piardă ca într-o meditație, vrea să-l bucure, să-l armonizeze." 

 "Am avut expoziție în Franța, era Târgul Internațional de Artă Contemporană, erau 1.000 de expozanți și au venit foarte mulți vizitatori din Franța, Elveția și Germania. Am fost curioasă să văd zona asta din Europa - ce reacție are, ce caută, ce preferă, la ce se oprește mai mult și ce cumpără. Și, foarte interesant, se uitau în mod special la picturi care ori aveau o tehnică pe care nu o înțelegeau și doreau să se apropie ca să vadă cu ce metodă, cu ce material, cum s-a realizat, deci nu-i interesa imaginea sau spuneau: Uite, n-am mai văzut așa ceva, e o pictură deosebită, te uiți mai bine la ea, parcă apare o figură și descifrează în imaginea care nu este prea clară lucruri deosebite. Dar nu se uită că e armonioasă, că respectă regulile compoziției, nu... vor un efect imediat, de moment. Sufletul lor nu e așa ca la noi. La noi s-a mai păstrat ceva din armonie. Toate tablourile expuse aici sunt solare, luminoase și transmit bucuria și dorința de a trăi pentru că oamenii caută frumosul, armonia, lumina. Dar ei nu cautau așa ceva. Ei spun că au mai văzut asta în expoziții, muzee, vor altceva."

"Am un proiect (dar nu dezvălui mai multe înainte) să fac niște lucrări deosebite, dar nu macabre și nu șocante, în schimb să fie atât de interesante și de diferite de tot ce se creează încât publicul să accepte și lucrări mai armonioase, dar ieșite din comun. Din păcate, nu acceptă armonia, clasicul. Mai sunt excepții, dar marele public e doritor de altceva. M-am tot gândit și am ajuns la concluzia că oamenii aceia nu comunică cu sufletul lor, mintea este cea care cântărește și analizează. Pictura pentru ei este analizată cu mintea, care vede dacă pictura îi transmite ceva deosebit, iar dacă este ceva ce a mai văzut, deja omul nu mai este deja interesat. Viteza și superficialitatea asta, cum trecem peste valori și ne oprim la ceva doar dacă este mai deosebit, doar ca să vedem ce e asta, nu ne face bine."

Duminică, 18 februarie, la Căminul Cultural din Toaca a avut loc cea de-a V-a ediție a Festivalului de pricesne, marcând prin momente emoționante și pline de evlavie intrarea în Postul Paștelui.

Evenimentul a fost deschis de părintele protopop Valentin Vârva, care a binecuvântat evenimentul şi a subliniat importanța duhovnicească a acestuia la începutul Postului Mare. 

Pe scenă au urcat corul Parohiei Ortodoxe Dulcea, coordonat de preotul paroh Daniel Sava şi Steluța Breja, corul Parohiei Ortodoxe Ibăneşti Pădure, coordonat de preot paroh Florin Franc, corul Parohiei Ortodoxe Isticeu condus de preotul paroh Călin Romanți, care a și prezentat evenimentul, corul Parohiei Ortodoxe Ibăneşti Sat, coordonat de preotul paroh Genu Oprea, corul Parohiei Ortodoxe Toaca, gazda evenimentului, coordonat de preotul paroh Vasile Ilieş.

Invitați speciali au fost corul ECCLESIA al preoților din Protopopiatul Reghin, corul Bisericii Ortodoxe Hodac și Cosmin Cotârlă.

Organizatori: Protopopiatul Reghin - parohiile ortodoxe din Dulcea, Ibănești Pădure, Isticeu, Ibănești și Toaca.

Trei frați, de 14, 9 și 5 ani, din Brădețelu, au fost luați ieri după-amiază de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și duși la Centrul de primire în regim de urgență din Tîrgu Mureș. Copiii rămăseseră singuri acasă după ce mama lor a părăsit domiciliul la începutul lunii decembrie, luând-o cu ea pe sora lor de 12 ani, iar tatăl a plecat în urmă cu aproape o săptămână pentru a lucra în Germania.

Fratele cel mare preluase îngrijirea mijlociului și a mezinului, deși el însuși are probleme de sănătate, urmând tratamente pentru diabet și afecțiuni ale tiroidei. Ei mai erau ajutați de o mătușă din Blidireasa și de o vecină de 67 de ani. 

***

Zăpada care a căzut zilele acestea i-a bucurat pe băieți, care au ieșit să se bulgărească și se dau cu sania pe lângă casă. În casă, focul este făcut, iar pe sobiță este pusă o cratiță cu cârnați prăjiți. Sub sobiță sunt puse la uscat niște încălțări și șosete. În cămară mai au o oală cu supă, pe care le-a adus-o mătușa lor din Blidireasa. Cel mic își pune o cană cu lapte și-l bea ca pe apă. După care începe să se joace fotbal prin cameră împreună cu fratele mijlociu. Mobilier nu este prea mult ca să-i încurce - un dulap, pe care este așezat televizorul, sobița, două paturi, o masă și două scaune. 

Fratele cel mare îi privește zâmbind și încearcă, fără prea multă convingere, să-i oprească. Rămas singur acasă cu frații mai mici caută să-și îndeplinească pe cât îi stă în putere rolul de cap al familiei. El este cel care drămuiește banii pe care i-a lăsat tatăl, iar banii merg pe pâine și pe lucrurile de care au nevoie, lucruri necesare, nu mofturi, cel puțin așa mă asigură, el spală haine - are mașină de spălat și știe să o folosească și spune că știe să gătească supe și gulaș. Cu spălatul vaselor nu se prea împacă.

O lună care nu a fost a bucuriei

Luna decembrie nu a adus celor trei copii bucuriile și surprizele la care se așteaptă, de obicei, în această lună, cei mici. Pe la începutul lunii, mama lor a plecat de acasă, luând-o cu ea pe fată. Din câte se știe, s-ar afla prin Mioveni unde ar locui alături de un bărbat de care s-a îndrăgostit. Au rămas acasă băieții și soțul, fără un loc de muncă de stabil. 

Două luni mai târziu, a fost rândul tatălui să plece, de data aceasta în afara țării, în Germania, unde și-a găsit de lucru la sere. A încercat să găsească un loc pentru copii, dar situația lor a rămas neclară. În cele din urmă, copiii au rămas singuri, într-o casă care este departe de a fi în stare bună: neterminată, cu o cameră nelocuită fără ușă și cu geam spart, cu pereți scorojiți, pe sub plasa cărora se văd găurile din perete. Le-a lăsat bani, în zonă mai era și vecina care-i cunoștea pe copii de când s-au născut și, pe la Blidireasa, cumnata lui, care putea să le mai gătească și să vadă de ei. “Tăișă, mă duc să le câștig pita la copii, mi-a zis. Mă duc pe o lună urgent, viu acasă, apoi mă mai duc pe două luni", spune vecina. A rugat-o să-i ajute pe copii ca să nu-i înșele cu banii cel căruia-i vânduse iapa și urma să i-o plătească.

“Tăișă, ce-mi fac copiii?"

“Tăișă, ce-mi fac copiii?", întreabă tatăl lor la telefon și plânge ca un copil. Vecina a mers zilnic pe la ei, ei vin mereu pe la ea, le-a curățat hornul ca să nu se întâmple vreo nenorocire, dar zice că nu este suficient, cât o fi ea de aproape. “Copilul nu trebuie doar ajutat, copilul nu trebuie lăsat singur”, îmi spune, ștergându-se la ochi. “Acolo sunt trei copii. Mi-e milă, mi se rupe inima, dar n-am putere de mai mult, am 67 de ani. Și altfel ar fi dacă ar fi înțelegători. Dar sunt trei și când se bat, mai ales cel mare cu cel mijlociu… Se bat și se încleștează de nu-i mai poți desface. S-au bătut și aici, la mine, i-am găsit pe jos, s-au bătut și la mătușa lor”, povestește. A venit și mătușa lor, le-a adus de mâncare, i-a dus la ea, dar și acolo s-au luat la bătaie. Și, mai are și ea doi copii, locuiește într-o casă cu socrii, un membru al familiei este paralizat. Când a venit poliția la copii, tatăl a fost imediat anunțat. “Să-i ia statul, el e de acord… poate s-ar civiliza și ei", spune femeia. “Puiul lui tata", așa i-a zis băiatului cel mare la telefon, “nu m-am dus să golănesc, m-am dus să vă câștig pita.”

Moștenire de familie

Ne naștem buni, dar societatea ne corupe, spunea Jean Jacques Rousseau. Însă până la "modelarea" lui Rousseau, suntem produsul familiei noastre. Suntem așa cum am văzut în mediul cel mai apropiat, la oamenii din imediata apropiere. Suntem așa cum ne-a învățat familia noastră. Familia nu oferă copilului doar mâncare, haine, un acoperiș deasupra capului. Ea trebuie să ofere stabilitate, armonie, echilibru. Are un rol esențial în dezvoltarea emoțională și mentală a copilului. Tot ceea ce învață, începe din familie, imitând ceea ce vede la părinți, frați, bunici: comunicare, reguli de comportament, reguli sociale, valori precum respect, respect pentru sine-însuși, loialitate, prietenie. Urmărind reacțiile părinților asimilează modele de gestionare a situațiilor neprevăzute, grele - cum să se descurce în situațiile dificile, cum să facă față dezamăgirilor și eșecului. Sau, dimpotrivă, învață despre dezbinare, neînțelegere, violență verbală sau fizică, frustrări, intoleranță, abandon. Copilul este ca o foaie albă, pe care părintele începe să scrie încă de la nașterea lui. Dincolo de averile și moștenirile exterioare, el va fi posesorul unui model comportamental, al unui rol pentru care, fără voia lui, a fost programat de părinți. Foaia aceea scrisă va fi parte din el - și poate fi o binecuvântare sau un blestem -  va fi un învingător sau o victimă, un om echilibrat sau un adult cu frustrări, frică de abandon, eșec și alte temeri. 

Oare ce a făcut familia pentru acest copii? Ce valori le-au transmis părinții copiilor? Referitor la dragoste… ce glumă! Au fost abandonați de mamă pentru iubirea din Mioveni, cel puțin așa se spune. Iar munca? Cum să o respecți sau prețuiești când tatăl tău a plecat din țară și te-a lăsat singur acasă, în toiul iernii, ca să facă bani! Tristă și grea lecție de viață pe care au primit-o acești copii. Și la care trebuie să reflectăm și noi, și din care trebuie să învățăm. Vorba unei bătrâne din sat: “Eu am crescut opt copii și mi-s toți însurați, la casele lor. Dar dacă n-au fost oameni gospodari, n-ai ce le face, că altfel nu se ajungea la asta. Că eu n-am mai auzit de minuni din astea pe la noi!”

Plecarea

Copiii și-au făcut bagajele de dimineața. Așteaptă. Cel mic, cu ochii mari, zglobii și negri nu mai are stare, mijlociul râde într-una și-mi arată caietul cu copertă albastră cu Spiderman. Cel mare îi privește și nu spune nimic. În trei sacoșe mari din plastic și-au pus hainuțele, cărțile și caietele de școală și ghiozdanele. Știu că vor veni niște oameni care-i vor duce într-un loc în care vor fi împreună și că vor avea grijă de ei. Nu par triști că părăsesc casa. Sau, dacă sunt, nu o arată. La ora 16.30, sosesc reprezentanții Serviciului de intervenție în regim de urgență, abuz, neglijare, trafic și migrare, telefonul copilului, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Mureș. Iau declarații, fac poze pentru ancheta socială, se documentează asupra a tot ceea ce este relevant pentru starea copiilor și pentru sănătatea celui mare. În continuare, vor derula demersuri pentru a stabili ce este mai bine pentru copii. 

Notă: În prima dimineață la centru, cei trei au fost liniștiți și mai retrași față de ceilalți copii, dar este lucru normal în astfel de situații pentru că se află într-o perioadă de acomodare, un interval dificil pentru ei, potrivit celor de la Centrul de primire în regim de urgență din Târgu Mureș.