"În ajun de Sântion/ Fetele care n-au Ion/ Nici Grigore, nici Vasile/ Cu florile se pun bine/ Le culeg și-apoi le-ntreabă/ De s-or mărita degrabă/ Floarea le răspunde așa.... Într-un cadru de vis, "pictat" cu trandafiri înfloriți, Florina Oprea ne arată minunata ei colecție de cămăși tradiționale și ne descrie un vechi obicei de Sânziene, de pe Valea Mureșului 

Femeile merg pe drum, prin iarbă, după sânziene, în costume naționale și cântă:
"Pe coasta cu florile
Strângem sânzienile
Cununiță împletim
Pe casă o azvârlim
Păstrăm obiceiu-n sat
Cum bătrânii l-au lăsat."

Se împletesc cununi de sânziene, fetele le pun pe cap și o femeie văduvă cântă:
"Sânziană, floare rară
Bună ești de pus pe rană
Ești floarea lui Sântion
Bună de leac și de somn.
Flori galbene sânziene,
Alinare la durere
Floare sfântă și de leac
Văduvile cununi fac
Fetile pe cap le pun
În Sântion, de ajun"

Cununile se aruncă pe casă (la gazda la care ne adunăm să plecăm după sânziene și unde ne întoarcem să facem cununi). Sau mergem cu cununile la casele noastre. Când le aruncăm, spunem numele membrilor familiei.

Fetele aruncă cununile pe apă, iar una dintre fete cântă așa:
"În ajun de Sântion,
Fetele care n-au Ion,
Nici Grigore, nici Vasile
Cu florile se pun bine.
Le culeg și-apoi le-ntreabă
De s-or mărita degrabă
Floarea le răspunde așa:
Mărita-v-ați mărita
Dacă astăzi ați cules 
Sânziene pe ales
Să le faceți cununiță
Pentru hăl mai fain bădiță.
Pe Valea Pietrișului,
Floarea Sântionului
Dacă-a sta cununa pe loc,
Pregătiți-vă de joc
Dacă a mere ca apa,
Îi mai sta la mumă-ta
Pân' la anul într-o vreme
În ziua de Sânziene
Când îți mai culege flori
Pentru hăi mai faini feciori."

Una dintre văduve bate cu sânziene pietrele și zice așa: "Batem pietrile, să piară relele."

Este dimineață, festivitățile de final de an școlar au trecut și elevii se bucură deja de vacanță. Dar nu toată lumea este liniștită: pentru absolvenții claselor a VIII-a începe Evaluarea Națională.

Cei 40 de absolvenți ai claselor a VIII-a așteaptă  să fie chemați în săli pentru proba de limba și literatura română, din cadrul Evaluării Naționale 2017. În urmă cu câteva zile, erau pe scenă – proaspăt absolvenți, emoționați și fericiți, dar și întristați oarecum de despărțirea de școală, mirați de trecerea anilor, dar optimiști. I-am admirat, i-am aplaudat și încurajat. Dar acum, emoțiile sunt și mari. Se împletesc cu teamă. Băieții încearcă să mai facă glume, dar nu prea reușite, fetele se gândesc la ce subiecte ar fi bine să le vină. Se sperie când au impresia că au uitat și se liniștesc când își reamintesc datele.

„De n-ar pica doina și balada… Ce bine-ar fi să ne vină genul dramatic, e mai ușor”, se aude printre ei. De compunere nu le este teamă, spun că la punctul acesta se vor descurca.

Nu au mult de așteptat. În scurt timp sunt chemați, în ordinea de pe liste, în sălile de examen, prevăzute cu monitorizare audio-video. Își fac curaj, unii au puterea să mai arunce câte un zâmbet și intră pe rând în școală. Mult succes tuturor!

Pe 21 iunie, urmează proba scrisă la matematică.

Cu toții o cunoaștem pe Florina Oprea, ne este drag să o vedem și să o ascultăm pe scenă. Și cu atât este mai mare bucuria și mândria noastră, cu cât știm că Florina este de la noi, din Ibănești.

Dar ca să ajungă aici, a fost nevoie de multă pasiune și muncă – de  ani și ani de învățătură.

Îmbrăcată într-o cămașă tradițională, cu model vechi, care curge pe mânecă, la gât cu zgardă bogată cu bănuței, cu părul împletit în două codițe, prinse cu panglicuțe roșii, și cu o cunună de sânziene (pentru că mi-a vorbit despre obiceiurile și cununile de Sânziene, dar despre asta într-un articol viitor) culese, după cum spune obiceiul, de o vecină văduvă, în mijlocul exploziei de trandafiri înfloriți și a colecției de costume pe care le poartă când urcă pe scenă, Florina pare coborâtă dintr-o lume îndepărtată, de poveste.

„Doamne, ce frumoase sunt! Felicitări, sunt minunate!”, exclamă o femeie care trece prin fața casei, împingând un cărucior, la vederea impresionantei colecții de cămăși. Să tot fie vreo 26: de la cămăși bârsănești, la cămăși cu umăr, cu flori sau cu motive stilizate, cusute, brodate, țesute, simple sau bogate – toate îmbrăcate de Florina în diverse ocazii. „Nu am un model preferat. Îmi plac toate, îmi place materialul, îmi plac cusăturile, culorile și modelele. Și știu că cine a cusut o cămașă ca asta a pus mult suflet. Uite, ce frumoasă este zgarda asta cu bănuței. Îmi place mult să o port, dar e foarte grea. Doar fetele nemăritate puteau să o poarte, împreună cu două panglicuțe roșii, care le ținea părul prins în două codițe împletite.”

Avem nevoie de modele ca de aer – și noi, și copiii noștri. Nu de modele fabricate la televizor, nici de modele importate. Avem nevoie de repere autentice, demne de urmat, credibile, valoroase, care și-au câștigat respectul și recunoașterea prin muncă și talent; iar prin dragostea pentru tradiții, pentru cântecul și jocul popular, prin pasiunea care o împinge spre ceea ce este frumos, la doar 25 de ani, Florina Oprea este un model pentru noi toți. De unde dragostea ei pentru cântecul popular, cât și ce a studiat, despre oamenii care au influențat-o și pe care îi admiră, iată lucrurile despre care ne-am întâlnit să discutăm.

„De mică am fost fascinată de joc. Atâta mai dansam prin casă! Îmi imaginam că am un partener de joc și dansam singură”, își amintește ea. „În familia noastră se cântă. Tata cântă, fratele tatălui meu cântă și el vocal (cântă foarte frumos și la chitară) și, de fiecare dată când familia se reunește, ei amândoi cântă și bineînțeles că acum, de o perioadă bună de timp încoace, cânt și eu cu ei”.

Pentru început, a luat lecții de vioară și a fost solistă în ansamblul Ruguțu, din Gurghiu. Cum pasiunea pentru joc și muzica tradițională au rămas neschimbate de-a lungul anilor, a urmat Liceul de Artă din Târgu Mureș, unde a studiat, timp de trei ani, canto clasic, mergând apoi pe cânt popular. „Eram altistă, dar nu era o specialitate în care mă regăsesc. Nu mă vedeam cântăreață de operă” , își explică motivul schimbării. În paralel, a făcut parte din Ansamblul Mureșul, la o secție – pepinieră, unde a fost, timp de patru ani, dansatoare și solistă (a mai avut colaborări cu Ansamblul Mărțișorul și Casa de Cultură „Eugen Nicoră”, din Reghin).

La Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj Napoca, a studiat timp de trei ani pedagogia muzicală, completându-și studiile cu un masterat pe aceeași specialitate, iar anul acesta finalizează și Facultatea de Istorie, secția Etnologie, de la Universitatea Babeș Bolyai.

De șase ani face parte din ansamblul „Icoane”, condus de cunoscutul interpret de muzică populară Ioan Bocșa. Pentru a intra, a dat audiție chiar cu acesta și a fost un moment în care a avut mai multe emoții ca niciodată. Nici acum, după atâția ani, nu este mai ușor: fiecare spectacol, turneu este precedat de o preselecție – dacă o iei, participi la turneu, dacă nu, nu.

Ansamblul are aproximativ 100 de membri și promovează muzica tradițională veche. Pentru că maestrul Ioan Bocșa nu acceptă decât ceea ce este autentic, în repertoriul ansamblului sunt doar piese vechi, care au și o sută de ani, melodii ce se cântau în satul tradițional, iar ca orchestrație se merge doar pe trioul gordună, vioară și braci.

Pasiunea acestuia pentru descoperirea și păstrarea vechilor cântece, dăruirea cu care a lucrat la culegeri de cântece pentru studenți, umblând prin sate, pe la oameni, sunt lecții importante despre valoare, autenticitate pe care Florina le-a învățat alături de dânsul. „Nu tot ce este la televizor este autentic. Televizorul nu este un reper, promovează mult comercialul, posturile difuzează ceea ce place oamenilor. Cu lucrul bun, valoros, lucrurile stau altfel… îl și simți, nu este suficient să-ți placă. De multe ori, sunt cântece care nu sunt gustate de public, melodiile vechi au o linie melodică mai grea, textele sunt altfel, sunt pline de regionalisme, parcă ar fi o altă limbă.”

Despre activitatea în ansamblul Icoane, sub coordonarea interpretului Ioan Bocșa

Tocmai de aceea, la Florina Oprea vom auzi multe cântece vechi, pe care le adună chiar ea, umblând prin sate, de la femei bătrâne. „Ascultă aici”, îmi zice, și pornește telefonul cu o înregistrare pe care urmează să o învețe. Aud glasul unei femei bătrâne și frânturi de cuvinte, fără să-mi dau seama însă de linia melodică. Dar Florina începe să cânte ușor și lin și ceea ce am auzit, fără să înțeleg, în  gura ei prinde viață și melodie.

Cântecele, „Alunelul”, obiceiurile de nuntă, strigăturile, aruncarea cununilor de Sânziene peste casă, descântecele la oi și jocurile au răsunat la serbarea de final de an, la Școala Gimnazială Ibănești Pădure, ciclul primar (Isticeu).

A fost mai mult decât o festivitate de încheiere de an, a fost o adevărată sărbătoare a obiceiurilor, a costumelor tradiționale, a copiilor și dascălilor deopotrivă. Iar lucrul acesta a fost simțit de toți cei prezenți.

Au  fost momente pline de emoție pentru toți cei prezenți – elevi, părinți și cadre didactice. Îmbrăcate în costume tradiționale, învățătoarele au cântat și dansat alături de cei mici, într-un program comun care a inclus grădinița, clasa pregătitoare și clasele 1 -3, având ca temă tradițiile locului, un program pentru care s-a muncit din greu și care a cerut răbdare și perseverență de ambele părți, elevi – învățătoare.

Mâna de dascăli –  un grup mic, dar solid, unit și talentat – a reușit un lucru minunat: doamnele acestea i-au făcut pe copii să se bucure sincer de jocurile, strigăturile pe care le-au prezentat și să fie mândri că ne pot împărtăși cântecele și obiceiurile tradiționale. Iar entuziasmul li se citea pe fețe.

Felicitări copii și să aveți o vacanță frumoasă! Vă mulțumim – vouă și celor care vă îndrumă!

GALERIE FOTO

Lansările de carte, care au avut loc la Căminul Cultural din Ibănești, au prilejuit o emoționantă întâlnire cu Mihai Teodor Nașca și Carmen-Ioana Frandeș, autorii volumelor „De la lume adunate” și „Vis creț pe Gurghiu”.

Ambele cărți au fost prezentate de Nicolae Băciuț, directorul Direcției Județene de Cultură Mureș, moderator – Nicoleta Man (bibliotecară Ibănești). Printre participanți s-au numărat și Dan Vasile Dumitru, primarul comunei, și membri ai Consiliului Local.

„O carte document”,  a fost numită de Nicolae Băciuț lucrarea cunoscutului jurnalist și realizator de emisiuni de folclor Mihai Teodor Nașca, aceasta fiind o însăilare de interviuri realizate în perioada 2005-2010 cu cei care se apleacă asupra cântecului trdaițional românesc. „Mă gândesc cu ce emoții își vor reciti protagoniștii interviurilor poveștile surprinse atunci. E ca și cum ai deschide o cutie a amintirilor, pentru ca totuși au trecut câțiva ani buni de la realizare”, spune autorul.

Despre „Vis creț pe Gurghiu”, al tinerei Carmen-Ioana Frandeș, Nicolae Băciuț  spune că este o veritabilă „terapie prin artă”, o carte foarte interesantă, ca scriitură, dar și din punct de vedere compozițional. Sunt povești atât despre sine, fiind inspirate din viața autoarei, cât și despre alții (care se pot regăsi în ele), într-o formă originală în care alternează povestea cu poezia. „O să vă regăsiți în rândurile acestei cărți, e născută dintr-o nostalgie, dintr-o iubire foarte mare pentru sat”, spune Carmen-Ioana Frandeș. Cartea a mai fost lansată în Cluj, Reghin, „visul creț” urmând să poposească și în New York și Chicago.

Atât Carmen Ioana Frandeș, cât și artista Elena Harja, născută în Ibănești Pădure, care a expus o suită de picturi ce redau aspecte din viața satului, au vorbit despre frumusețea și calitatea vieții la țară. „Aduc pe pânză satul – satul pe care-l iubesc din tot sufletul”, a spus pictorița, născută în Ibănești Pădure. „Educația din satul meu este de înaltă clasă. Educația pe care le-o dați copiilor în familie și la școală e o educație sănătoasă, care face din copii OAMENI”, a mai zis doamna Harja.

La rândul ei, autoarea „Visului creț pe Gurghiu” a subliniat cât de importante îi sunt rădăcinile și faptul că s-a născut la țară, aici, pe „Vale”. „Cred în calitatea talentelor și în educația de la sat. Nu ajungeam unde sunt dacă nu eram de aici, de la sat, dacă nu aveam sprijinul părinților. Plec și duc Valea în lume, dar plec ca să mă întorc și să o pun în valoare.”

Mai mult decât o simplă lansare de carte, evenimentul a adus în fața publicului artiști, interpreți și ansambluri. Pe scenă au urcat interpretele Adriana Niculici, Diana Farcaș, Gizella Ianko, care a obținut mențiune la „Concursul Național de Interpretare a Muzicii Românești Sigmund Toduță”, Bistrița, ansamblul „Astea-s ibăștencele”, cu o șezătoare, ansamblul de dansuri „Ibășteana”, instructor Adrian Boier, grupul folcloric „Graiul Câmpiei”, din Sărmașu, condus de Dinuca Burian și echipa de dansuri din Toaca, Curly Dreams (coordonată de Carmen-Ioana Frandeș, aceasta fiind o surpriză făcută tinerei autoare).

GALERIE FOTO

Evaluarea Națională 2017 a adus rezultate bune la nivel de comună: astfel, din cele 13 medii de 10 din județul Mureș, una dintre ele a fost obținută de Chirteș Adelina Maria, de la școala din Ibănești Pădure, urmată la o distanță de numai 10 sutimi de colega ei de clasă, Suceava Antonia. Alți patru elevi, din Ibănești și Ibănești Pădure, au obținut medii peste 9.

Când a aflat ce medie a obținut, Adelinei nu i-a venit să creadă. Știa, ca și colega ei de clasă, Antonia, că va fi o medie mare, peste 9, dar nu se aștepta chiar la 10. "Când mi-am văzut numele și media pe site, am început să tremur. Nu-mi venea să cred. Îmi tremura vocea, tremuram cu totul. Părinții au venit imediat și mă întrebau dacă sigur sunt eu. Le-am spus: Uitați, Chirteș V.V. Adelina Maria, Ibănești Pădure, 10-10", povestește Adelina. Și ea, și Antonia se așteptau la limba și literatura română la 9.30, potrivit baremelor, așa că rezultatele le-au surprins pe amândouă. Antonia a pierdut totuși 20 de sutimi din cauza nearticulării unui cuvânt-sinonim (de unde, 9.80), dar ea a  primit chiar 10!

La matematică, au obținut amândouă punctaj maxim. Pentru Antonia, participantă la olimpiade și pasionată de matematică, rezultatul nu a fost neapărat o surpriză. Totuși, a avut ceva emoții, deoarece la o problemă a venit cu o altă demonstrație decât cea indicată, dar fiind corectă a primit nota 10. Adelinei, rezultatul i-a dat aripi și mărturisește că și-a schimbat opțiunea pentru liceu, înlocuind contabilitatea cu matematică-informatică la Colegiul Unirea, din Târgu Mureș. În urmă cu destul de puțin timp, nu era atrasă în mod deosebit de matematică, iar la simulare luase puțin peste 7. Și-a zis atunci că ceva nu este în regulă și s-a pus cu burta pe carte.

În momentul în care a a reușit să să identifice soluțiile, să vadă că orice are o rezolvare, pe măsură ce începea să înțeleagă, a venit și entuziasmul și a fost atrasă tot mai mult de această materie. Acum, când vorbește de matematică, îi strălucesc ochii. Chiar dacă ambele sunt  premiante - Antonia a încheiat clasa a VIII-a cu 10.00, iar Adelina cu 9,96 - nu s-au culcat pe o ureche și au lucrat mult. "Secretele" rezultatelor lor: muncă multă, seriozitate și perseverență. 

"Ne-au făcut o surpriză frumoasă copiii noștri", spune Ingrid Dan, directoarea Școlii Gimnaziale Ibănești, care se declară mulțumită de rezultatele obținute la nivel de comună și de faptul că anul acesta nu sunt medii sub 4, notele fiind mai bune decât în alți ani. 

Medie de 10:

Chirteș Adelina Maria

Medii de 9

Suceava Antonia - 9.90

Haboczi Petrișor Nicolae - 9.35

Anton Adina Ioana - 9.30

Bocicai Marinela Veronica - 9.62

Ujică Ioana Antonia - 9.15

Pe de altă parte, cele mai mici medii au fost patru rezultate sub nota 5 -  respectiv două medii de 4,27, o medie de 4,17 și una de 4,70.

Am trecut podul la vecinii noștri din Hodac, unde, potrivit tradiției, în a doua zi de Rusalii, a avut loc un eveniment îndrăgit, important pentru toată Valea Gurghiului: "Udatul nevestelor".

Două lăzi de bere și o cupă de jinars, asta a fost înțelegerea pe care Tomislav Dodic, de origine sârbă, a făcut-o cu cel care i-a jucat nevasta (Ioana Feier), ca să se asigure că nu va fi udată tare în apa Gurghiului. Pentru această zi a îmbrăcat costum popular și a urmărit programul, jocurile tradiționale și, mai ales, momentul culminant, udatul nevestelor, când a coborât până la apă, alături de soția lui. Totul, sub privirile a sute de oameni, care priveau de-o parte și de alta a apei și umpleau podul Hodacului de la un capăt la altul, de la Hodac până în Ibănești.

“Udatul nevestelor este un obicei de sărbătoare, care poartă fruntea tuturor obiceiurilor”, spune doamna Maria Popa, profesor – pensionar, din Hodac. Este un ritual de fertilitate și prosperitate, pentru ca femeile să fie “mănoase, să aibă prunci frumoși și sănătoși”, explică aceasta, descriind obiceiul în amănunt, așa cum se desfășura în trecut.

Nevestele care s-au măritat în ultimul an, de la Rusaliile trecute și până la cele din anul acesta, aveau onoarea să fie în primele rânduri la joc. Se juca “Roata”, “Sărita”, “De-a lungul” și “Bătuta”. Ca să nu se certe, nevestele se așezau în ordinea cronologică a căsătoriei: prima măritată era prima la joc, urma a doua măritată și tot așa. Nevestele nu erau jucate de bărbații lor, dar aceștia rămâneau pe-aproape pentru a încheia un târg important: “Îmi joci nevasta, dar n-o uzi rău!”, spunea bărbatul către cel care-i juca nevasta. “Cât îmi dai?”, întreba celălalt. Negociau și se înțelegeau asupra unei plăți în băutură. După jocurile dictate de obicei, dansatorii se îndreaptau spre apă. Când nevestele erau luate în brațe ca să fie băgate în apă și strigau după ajutor, bărbații lor veneau lângă ele, ca să le salveze, asigurându-se că înțelegerea rămâne în picioare. “Rămânem pe târg, da?”, întrebau ei. În acest fel, nevasta era udată doar pe vârful picioarelor. Dacă se întâmpla ca bărbatul unei neveste să nu ajungă la înţelegere cu dansatorul, acesta o lăsa în apă, spre ruşinea bărbatului.

Este vorba de un obicei vechi, despre care Maria Popa spune că l-a găsit când s-a stabilit Hodac și că o femeie vârstnică, născută, în 1897, îi povestise că, la rândul ei, știa de el de când se născuse.

Colaci mari, frumos împodobiți, așezați alături de cununi vesele în vârful praporilor, costume populare, îmbrăcate de la cele mai fragede vârste, procesiuni lungi – așa întâmpinăm, potrivit tradiției, ziua de Rusalii, în Ibănești.

„Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor”, spunea Alberto Lleras Camargo. Dacă ar fi să ne luăm după vorbele cunoscutului om politic columbian, putem să privim cu optimism spre viitor, pentru că ieșirea în țarină ne arată, an de an, cât de importante sunt pentru locuitorii din Ibănești respectarea obiceiurilor străvechi și transmiterea lor tinerelor generații.

Semnificație religioasă

“Ieșirea în țarină este un obicei inclus în rânduiala bisericească”, spune preotul Călin Romanți, de la parohia Ibănești-Isticeu. „Este un moment prin care omul, responsabil, se sfințește pe el și sfințește și natura. Dumnezeu ne-a lăsat s-o stăpânim, dar nu întotdeauna ne îngrijim de ea, iar acum este unul dintre momentele în care trebuie să ne întoarcem spre natură. Așa că ne rugăm pentru culturi, pentru roade și belșug, pentru vreme bună, pentru îndepărtarea dăunătorilor, blestemând jivinele care atacă holdele, grădinile și viile: “… binecuvântează și înmulțește aria aceasta și roadele robilor Tăi. Umple cămările lor de tot rodul bun, de grâu, de vin și de untdelemn” (fragment din Rugăciunea la arie)”; „ferește-o pe ea de toată fermecătura, vraja și răutatea; de ispita vicleană și de uneltirea oamenilor răi. Și-i dă ei să aducă roade la vreme, pline de binecuvântarea Ta. Și îndepărtează de la ea toată fiara și sălbăticiunea și viermele, musca, rugina, arșița și vânturile, care aduc stricăciune.” (fragment din rugăciunea ce se face la țarini, la vii și grădini când sunt stricate de sălbăticiuni sau alte vietăți).

Simboluri: cercul protector

În același timp, vorbim și de o sărbătoare agricolă, de aceea ieșirea în țarină de Rusalii îmbină ritualul religios cu obiceiuri și superstiții, cu simbolistică bogată. Potrivit doamnei Elena Mera, motivul cercului protector este foarte prezent în acest ritual și îl regăsim în mai multe ipostaze: colacul ritual este simbol al soarelui, dar și de fertilitate, belșug și de protecție, unii oameni aruncând fărâme din colac de jur împrejurul țarinei, pentru a o feri de dăunători; de asemenea, tradiția spune că două perechi ar trebui să se desprindă de procesiune și să meargă peste câmp, pe drum până când se întâlnesc cu perechi din satul vecin sau parohia învecinată. Drumul pe care s-ar duce nu ar trebui să fie cel pe care se întorc, realizându-se astfel acest cerc magic protector; de asemenea, rugăciunea nu ar trebui să se facă mereu în același loc: în trecut, ea se făcea pe hotar, în dreptul unei cruci, în fiecare an fiind locuri diferite, pentru a se înconjura și proteja țarina.

Obiceiuri de „Rusale”

Gliga Emilia, din Isticeu (Miluca lui Bornea) descrie câteva dintre obiceiurile din trecut legate de ieșirea în țarină.

„Sâmbăta, în ajunul Rusalelor, fetele de măritat, împreună cu mamele lor, frământă un aluat de pâine din care se face colacul înflorat care are o greutate de trei kilograme. Până se coace colacul, se merge în câmp, unde este holda de grâu. Se iau spice, se culeg flori din grădină, apoi duminica dimineața se face o coroană de mărimea colacului și, după ce sunt pregătiți, se duc la Biserică. Fetele pun colacul și coronița în prapor, care este dus de iubitul fetei, după terminarea slujbei, la troița din sat. Se sfințesc, apoi se face rugă pentru a fi un an roditor și bogat, se face rugă ca rozătoarele pământului să nu mai strice legumele. Se ordonă păsărilor (graurilor) care se pun în stoluri pe holde să nu mai facă stricăciuni. Din acel grup se duc pe hotar cu praporii și colacii două perechi pentru ca țarina să fie ferită de vremuri grele și de grindină. La urmă, se întorc în biserică. Fata împarte colacul în două cu băiatul și apoi împarte bucata ei cu enoriașii. Colacul este dus acasă și se înconjoară cu el holda și grădina de zarzavaturi și se pune Tatăl nostru de 3 ori. Se spune că acele grădini vor fi frumoase și roditoare. Să nu uităm că, în acea zi, tinerii și cei vârstnici sunt îmbrăcați în costume populare și ne mândrim că în comuna Ibănești reînviem tradițiile.”

Cu ocazia zilei de 1 Iunie, la inițiativa Primăriei și a Consiliului Local Ibănești, în toate căminele culturale au avut loc spectacole dedicate copiilor. Iată de ce surprize au avut parte micuții!

Silviu, profesorul trăznit, folosindu-se de imbatabila energie știintifică, face adevărate „minuni” pe scena căminului cultural de la Dulcea. Glumește, însuflețind publicul format din copii, cheamă voluntari pe scenă și, în cele din urmă, trece la lucruri mai serioase, adică la experimente științifice cu care-i cucerește definitiv pe cei prezenți. După ce profesorul trăznit încheie programul, vine și rândul picturilor pe față.

Dacă intri în sala de manifestări din Isticeu, dimpotrivă, liniște adâncă! Șșșș…. Semi-întuneric. Copiii au ochii mari, ațintiți spre un colț luminat în care, sub forma unui teatru de păpuși, se derulează povestea Degețicăi. Iar după Degețica, spre bucuria și entuziasmul lor, urmează baloanele!

La fel stau lucrurile și în Ibănești Sat și Pădure, unde cei mici au ocazia fie să-l cunoască pe haiosul profesor trăznit, fie să asiste la piesa trupei de teatru de păpuși. La final, fiecare puști primește câte o pungă cu un cadou.

„Am vrut să aducem un strop de bucurie copiilor”

La inițiativa Primăriei și a Consiliului Local Ibănești, cu ocazia zilei de 1 Iunie, la căminele culturale – Ibănești, Ibănești Pădure, Dulcea, sala de manifestări din Isticeu – au avut loc spectacole dedicate copiilor: începând de la povestea Degețicăi și pictura pe față și până la experimentele amuzante, dar interesante și educative, ale profesorului trăznit.

„De 1 Iunie, la școală, ne dădeau câte o bomboană și îmi amintesc ce impresie aveau acele momente asupra mea: simțeam că cineva ne oferă ceva și că se gândește la noi. La rândul nostru, am vrut să oferim un strop de bucurie copiilor și am fost de acord, Primăria, Consiliul Local, să organizăm acțiuni și să oferim cadouri care să ajungă la toți copiii. Am vrut să le facem o bucurie”, spune primarul Dan Vasile Dumitru.

La mulți ani, copii!

GALERIE FOTO

Ziua Eroilor, sărbătoare națională pe care o celebrăm în fiecare an în ziua Înălțării Domnului, a fost marcată prin acțiuni comemorative la momumentele eroilor din Ibănești, Isticeu, Ibănești Pădure și Dulcea. 

În toate parohiile s-au desfășurat slujbe de pomenire și s-a ieșit din biserici, potrivit tradiției, cu prapori și colaci, la monumentele eroilor. La Monumentul Eroilor din Ibănești, cei căzuți pentru țară, neam și credință au fost pomeniți de preotul ortodox, Oprea Eugen, și preotul greco-catolic, Someșan Tudor.

Au fost de față reprezentanți ai Primăriei și ai Consiliului Local, locuitori ai comunei, școlari și a avut loc un emoționant moment artistic oferit de cei mai tineri dintre participanți. Primarul comunei, Dan Vasile Dumitru, și viceprimarul, Gliga Marius, au depus o coroană de flori. Coroane din partea Primăriei și Consiliului Local au fost depuse și la monumentele eroilor din Isticeu, Ibănești Pădure și la Dulcea.

„Jertfa Ibăneștiului în cele două războaie mondiale a fost de aproximativ 260 de oameni: 157 și-au pierdut viața în Primul Război Mondial și cca 100 în al Doilea Război Mondial”, spune preotul Oprea Eugen.

-„De unde este echipa aceasta?” (cineva din sala căminului cultural din Sângeorgiu de Mureș a fugit după noi ca să ne prindă înainte de a urca în autocar, la plecare).

-„Din Ibănești!”, au răspuns copiii în cor.

-„Copii, ați fost minunați, ați fost cei mai buni. V-am văzut și mi-a plăcut foarte mult de voi. Sunteți extraordinari. Să o țineți tot așa!”

Cei 28 de participanți din partea ansamblului „Ibășteana” la festivalul „Mlădițe”, din Sângeorgiu de Mureș, nu-și mai încăpeau în piele de bucurie și mândrie. Au așteptat cu mare nerăbdare participarea la festival, le-a plăcut mult pe scenă și acum, după ce emoțiile au trecut, erau veseli, încântați și se gândeau deja la următorul spectacol.

-„Ce frumoooos, ce frumoooos a fost!”, repeta micuța Andreea care, cu această ocazie, și-a făcut debutul pe scenă. Era toată numai un zâmbet. „Abia aștept să vină duminica, să urc din nou pe scenă!”

Ibășteana are 30 de componenți, cu vârste începând de la 7 ani și până la clasa a șaptea – a opta. În fiecare zi de vineri, ei participă la repetiții, de trei ani sub îndrumarea instructorului Adrian Boier – o realizare importantă în condițiile în care concurența calculatorului, a internetului și a noilor tehnologii este foarte serioasă. Acesta speră să reușească să păstreze copii și să ajungă cu ei la un nivel cât mai ridicat. „Mai au mult de exersat, de învățat, încă nu le-am arătat tot ce știu, dar peste câțiva ani pot să fie foarte sus”, spune acesta.

Din fericire, semnalele sunt pozitive: copiii sunt dornici să participe la festivaluri, abia așteaptă să urce pe scenă, se simt bine și privesc cu interes ansamblurile mai experimentate, care au câțiva ani în plus față de ei (ca vârstă și pregătire) și pe care le iau drept exemplu. „Vedeți cum dansează? Ăștia chiar știu să joace!”, mi-a spus unul dintre băieți, privind cu ochii mari de uimire, dansul ritmat și epuizant al ansamblului din Bistrița, ai căror membri sunt cu ani buni mai mari decât ei.

Pe lângă dansuri specifice zonei noastre, în repertoriul ansamblului „Ibășteana” mai intră un dans din Maramureș și Fecioreasca din Crihalma (dificilă, dar preferată de multe fete din ansamblu).

La festivalul „Mlădițe”, au fost printre cei mai tineri participanți și s-au prezentat cu Brâul fetelor, Bătrânesca, De-a lungul, Învârtita, Fecioreasca și Bărbunc.

Video: La repetiții și pe scenă. Instructor: Adrian Boier

Te bucuri de priveliștile pe care ți le scoate în cale, tragi cu nesaț în piept aerul puternic ozonificat, te relaxezi în plimbări pe dealuri și prin păduri. Sunt lucruri firești, absolut normale, pentru că ai norocul să trăiești înconjurat de natură.

Și chiar suntem norocoși! Scoția are ca obiectiv național ca toate orașele cu peste 2.000 de locuitori să aibă acces la minimum 20 ha de spațiu verde la 500 m de casă! În marile aglomerații urbane, se fac planuri peste planuri pentru crearea de spații verzi, iar studiile derulate de neurologi arată că putem vorbi despre o veritabilă putere vindecătoare a naturii. Iar noi trăim în mijlocul naturii!

Prin observație și experimente, aceștia au ajuns la concluzia că natura influențează în mod pozitiv creativitatea, activitatea creierului, că o plimbare în natură îmbunătățește randamentul, au observat că oamenii care trăiesc în apropierea unui spațiu verde suferă mai rar de boli.

În editorialul publicat în ediția de ianuarie 2016 a revistei National Geographic, redactorul șef, Cătălin Gruia, vorbește depre natura vindecătoare și despre o alegere personală, care are legătură cu Ibăneștiul.

"Stresul cotidian ne omoară. Puțin câte puțin în fiecare zi, ca picătura chinezească. Antidotul e natura. Am simțit asta ani la rând, dar fără să am curajul să trec la fapte. Până în decembrie 2014, când ne-am mutat la țară, în satul Ibănești din județul Mureș într-o căsuță veche pe deal, înconjurată de fânețe. Sigur că mi-a fost frică să nu rămân pe dinafară sau c-o să înot împotriva curentului. Însă azi mi se pare nu doar că am ales bine, ci că am făcut un lucru de bun simț.

Vindecarea vine din natură, nu de la doctor – credea Paracelsus, în secolul al XVI-lea. Contemplarea unor scene naturale remarcabile întărește sănătatea și vigoarea – scria în 1865 peisagistul Frederick Law Olmsted. Beethoven îmbrățișa copaci, Einstein se plimba prin grădină ca să poată gândi. Ca să nu mai zic de Emerson, Thoreau sau John Muir… Atâția oameni celebri sau necunoscuți și-au găsit liniștea și crea-tivitatea în natură.

Puterea vindecătoare a naturii poate fi probată azi științific grație progreselor din neurologie. Testele demonstreză că o plimbare în natură provoacă schimbări fiziologice măsurabile. „Nivelul hormonilor de stres, ritmul respirator, ritmul cardiac și cantitatea de transpirație sugerează faptul că dozele mici de natură ne calmează și ne sporesc randamentul“ – spune jurnalista Florence Williams în reportajul Natura Vindecătoare din ediția de ianuarie 2016 a National Geographic. Neuropsihologul David Strayer a invitat-o pe Florence la o excursie de trei zile în cadrul unui experiment ce viza colectarea de date pentru a proba ceea ce el numește „efectul de trei zile“. Cercetările lui Strayer arată că subiecții au rezultate cu 50% mai bune la problemele cu rezolvare creativă după trei zile în sălbăticie. Creierul e o mașinărie fenomenală, care însă obosește repede în condiții de suprasolicitare. Și viața în societatea modernă presupune adesea să faci zece lucruri dintr-odată. Când lași să se odihnească circuitele pentru atenție imediată dai timp izvorului să se reumple. După numai trei zile, ființa ți se recalibrează și crește implicit capacitatea de procesare a creierului.

Liisa Tyrväinen, de la Institutul Finlandez pentru Resurse Naturale, recomandă o doză minimă de natură de cinci ore lunar pentru îmbunătățirea stării de spirit. Mai multe studii din UE care examinează efectele spațiului verde asupra sănătății publice au concluzii seducătoare. Un exemplu: oamenii care locuiesc la mai puțin de 1 km de un spațiu verde suferă mai rar de boli, încât Scoția și-a propus ca obiectiv național ca toate orașele cu peste 2.000 de locuitori să aibă acces la minimum 20 ha de spațiu verde la 500 m de casă. În Coreea de Sud, unde munca și stresul sunt o a doua religie, există deja trei păduri vindecătoare oficiale; alte 34 vor fi finalizate până la anul.

Sunt convins că, sub pojghița câtorva secole de civilizație, chemarea sălbăticiei e înscrisă în ADN-ul nostru. Și în curând, de voie-de nevoie, va trebui să-i dăm ascultare. Eu i-am dat când m-am mutat în Ibănești".