Rezervația naturală de molid de rezonanţă Lăpuşna
Pădurea este constituită ca rezervaţie de seminţe forestiere pentru specia molid, aflată în etajul molidişurilor. 
Compoziţia arboretelor este de 90% molid şi 10% specii de brad şi fag. Vârsta arboretelor depăşeşte la elementul molid 170 de ani, dar datorită caracterului de pădure plurienă avem în compoziţie şi arborete de 110-120 ani. Există regenerare naturală de molid de 15-20 ani pe 10% din suprafaţă. Mărimea exemplarelor este excepţională, astfel diametrele medii la molid depăşesc 65-75 cm, înălţimile medii depăşesc 35-38 m. 

Amplasare: Ibăneşti – sat Lăpuşna
Tipul rezervaţiei: Forestieră

Parcul Natural de interes național Seaca
Ecosistemul determinant al ariei protejate este cel forestier.Ca formaţii forestiere predomină molidişurile pure (68%), urmate de amestecuri de molid,
brad şi fag (22%) şi molideto-făgetele (9%). Pădurile natural-fundamentale în bazinul Gurghiului reprezintă 51%, pădurile artificiale de productivitate superioară şi mijlocie 39%. Extinderea pădurilor artificiale a fost posibilă datorită politicii de extindere a răşinoaselor din regimul trecut. Pădurile de limită fiind caracterizate printr-o deosebită fragilitate ecologică şi îndeplinind funcţii multiple (antierozionale, hidrologice, climatice) au fost amenajate în regim de conservare deosebită. Pădurile de interes ştiinţific sunt reprezentate de arboretele considerate rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere, respectiv de pădurile destinate ocrotirii cocoşului de munte. 

Amplasare: Sovata, Ibăneşti
Tipul rezervaţiei: Mixtă - peisagistică

Situri Natura 2000 

71% din suprafața comunei Ibănești corespunde cu arealul sitului Natura 2000 Călimani-Gurghiu codificat ROSCI001941 și 27% din suprafață cu arealul sitului Depresiunea şi Munţii Giurgeului, codificat ROSPA0033.

♦ Situl de importanță comunitară ROSCI0019 Călimani - Gurghiu

Existența pădurilor naturale compacte pe mari întinderi (peste 100 000 ha) a contribuit la existena unei diversiti biologice remarcabile și reprezentative pentru munții vulcanici din Carpai. Cu așezări umane, doar în defileul Mureșului, arealul nu a fost alterat semnificativ de activitatea antropic și s-a pstrat diversitatea natural a habitatelor și a speciilor. În aceast regiune exist una dintre între cele mai importante populații și centre genetice pentru carnivore din Carpai – urși, lup și râs, respectiv o concentrare semnificativ a speciilor de floră și faună ocrotite prin legea național și Directivele U.E. Procentul habitatelor de interes european depășește 95%. (http://biodiversitate.mmediu.ro/)

♦ Arie de protecție specială avifaunistică ROSPA0033 Depresiunea și Munii Giurgeului

Efective importante din două specii de bufnițe, o ciocnitoare, cocoșul de munte și ierunca. Pe pajiștile din depresiune cuibărește o populație semnificativă pe plan global al cristelului de câmp, atingând una din cele mai mari densități din țară. Acest tip de habitat este folosit ca loc de hrănire de către berze și multe specii de păsări răpitoare. (http://biodiversitate.mmediu.ro/)

În anul 1975, profesorul de istorie Eugen Mera din Ibănești, a identificat un turn roman de supraveghere în Ibănești, parte dintr-un sistem extrem de complex de fortificații, format din turnuri, valuri de pământ, ziduri, fortificații de mici dimensiuni și castre, care alcătuiau limes-ul roman, adică granița fortificată a Imperiului Roman. care formau granița fortificată a Imperiului Roman.

Munții Gurghiului își unesc marginile dantelate de păduri cu cerul senin, de început de primăvară. Văile taie pe alocuri dealurile înalte și fac loc apelor repezi și reci de munte care se varsă în râul Gurghiu. Soarele e mai călduț și natura începe să renască, deși zăpada se mai vede pe înălțimi. Un uliu plutește cu aripile larg deschise și se îndepărtează în zare până când devine cât un grăunte de nisip. Priveliștea aceasta se vede acum, indiferent de punctul cardinal spre care îți îndrepți privirea, și tot asta vedeau acum aproximativ 1.900 de ani soldații romani care asigurau paza graniței Imperiului Roman, pe sectorul estic de Limes dacicus, în provincia Dacia superior, care construiseră aici, pe un platou la înălțime, cu vedere asupra Văii Gurghiului, un turn de supraveghere. 

Limes-ul: un sistem complex de fortificații

„Odată cu consolidarea puterii Imperiului Roman în zonă, la începutul sec. al II-lea d.Hr., a fost începută construirea sistemului defensiv al provinciei Dacia. Poziția geografică de avanpost a determinat trimiterea în provincie a unor forţe militare considerabile, printre care legiunea XIII Gemina la Apulum (Alba-Iulia) şi după războaiele marcomanice, legiunea V Macedonica la Potaissa (Turda). Pentru a întări apărarea în interiorul provinciei, de-a lungul drumurilor principale, au fost plasate unităţi auxiliare, iar unitățile cantonate de-a lungul graniţelor au format un sistem defensiv liniar (limes) şi au controlat drumul limes-ului care mergea paralel cu granita”, se arată pe limesdacicus.ro (site-ul Programului Național „Limes”). Era o modalitate prin care se facilita accesul și aprovizionarea armatei.

Pe limes-ul estic al Daciei

La Livezile, Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroşneu Mare, Breţcu sunt cunoscute douăsprezece castre în care au staționat trupele militare auxiliare de-a lungul limes-ului estic al Daciei. Pe lângă acestea, sunt indicii asupra existenţei altor două, la Gurghiu și Baraolt.  

În jurul acestor tabere militare romane au fost întemeiate aşezări civile (vicus-uri) care funcționau ca importante centre religioase, economice şi culturale ale regiunii. Comunicarea între tabere şi aprovizionarea trupelor militare era realizată printr-un drum al limes-ului, paralel cu traseul graniţei, iar paza şi protecţia sectorului de graniţă era asigurată printr-un sistem complex compus din şanţuri şi valuri de pământ, turnuri de pază şi de semnalizare. Astfel de turnuri sunt cunoscute la Homorod-Băi, Ocland, Păuleni, Eremitu, Ibăneşti şi Chiheru de Jos.

Dovezi ale existenței turnului de supraveghere de la Ibănești au fost descoperite de profesorul de istorie Eugen Mera, în cadrul activităților cu elevii, a cercetării proprii și aprofundată alături de arheologi  de la Muzeul de Istorie din Târgu Mureș. Ca și construcție, era exemplu clasic de arhitectură militară, cu rol funcțional: un turn din lemn cu probabil trei nivele și plan rectangular de aprox. 4 metri x 4 metri protejat de o incintă compusă din val și șanț cu plan rectangular și colțuri rotunjite (reconstituirea video de mai jos).

Pe baza descoperirilor de țigle ștampilate se confirmă că turnurile și castrele au fost construite de unitățile staționate. În unele zone a fost descoperită o linie defensivă artificială constituită în general din val de pământ și pe alocuri dintr-un zid de piatră. Turnurile erau construite din piatră sau din lemn și erau amplasate în funcție de configurația terenului și pentru a putea comunica între ele. Printre modalitățile de comunicare care se pare că erau folosite sunt focurile de semnalizare – pe Columna lui Traian, lângă turnuri sunt reprezentate lemne stivuite sub formă de rug, lucru care i-a determinat pe specialiști să presupună că acesta este rolul lor, iar pe vreme de ceață sau vizibilitate redusă, se comunica prin semne sonore, obținute cu ajutorul unor instrumente muzicale.

Potrivit limesromania.ro, în România se cunosc peste 70 de castre, 50 de fortificații mici și peste 150 de turnuri, dar numărul lor trebuie să fi fost mai mare.

Comuna Ibăneşti se află la 20 km spre răsărit de oraşul Reghin, în Depresiunea Gurghiului, pe cursul superior al râului Gurghiu. Din anul 1968 comuna Ibăneşti este alcătuită din zece sate: Ibăneşti, Blidireasa, Brădeţelu, Dulcea, Ibăneşti Pădure, Lăpuşna, Pîrîu Mare, Tireu, Tisieu şi Zimţi.

Suprafaţa comunei Ibăneşti era în anul 1980 de 29.906 ha, din care 26.541 ha erau păduri.Aşezare liniştită de munte în stilul câmpulungurilor şi de o frumuseţe asemănătoare cu Rucărul sau Dragoslavele, cu o lungime de 11,35 km. Se învecinează în partea de răsărit cu judeţul Harghita, la sud cu ţinutul Sovatei, comuna Chiheru de Jos, la vest cu comuna Gurghiu iar spre nord cu comunele Hodac, Stânceni şi Lunca Bradului.
Latitudinea 46º47’, longitudinea 24º28’, altitudinea 530-350-570m.

Relieful e deosebit de felurit. Valea pe care este situată comuna Ibăneşti, poartă denumirea maiestuoasei corole a Munţilor Gurghiu. În limitele comunei sunt cuprinse masivele Fâncel (1684m), Bătrâna (1634m), Tătarca (1688m) şi Vârful Saca (1777m) care până la cota de 1600m poate fi urcat cu maşini de transport sau alt gen de maşini pe drumul forestier ce se avântă apoi spre sud-vest până-n Sovata.

Reţeaua hidrografică din aceste masive şi de pe întreaga zonă a Văii Gurghiului este colectată de apele Gurghiului. De sub masivele Bătrâna izvorăsc pâraiele Lăpuşna şi frumoasa Creanga Albă, iar Frăţileasa, Găinuşa, Tătarca cu frumoasa ei legendă şi Drăguşa lasă să iasă pline de energie toţi afluenţii Secuieului care-şi au obârşia sub Vârful Saca Mare şi care dirijează drumul tuturor suratelor lui, aducându-i şi vărsându-i în Valea Lăpuşnei; care împreună cu Gâtea şi Meşteriţa pe dreapta, Sebeşul pe stânga, croiesc frumosul drum şi dau naştere Văii Gurghiului care adună: Pârâul Nergu, Fâncel, Fătăciuniţa, Tisieu, Tireu, Isticeu, Valea Caşvei, pe dreapta, iar în stânga Călin, Sirodul, Prislopul, Bucin, Floreşti, Dulcea, Pietroasa şi Orşova, ca să le ducă şi să le lase în Mureş.

Cea mai mare suprafaţă a comunei aparţine climei „muntelui şi dealului” cu uşoare diferenţieri de la est la vest. Izotermele anuale sunt cuprinse în medie între 6º+8ºC. Ploile din zona Fâncel, punctul maxim al precipitaţiilor, sunt de 1244,2 mm anual. Iarna precipitaţiile sunt bogate, stratul de zăpadă în munţi atingând grosimea de 0,75 m – 2,5 m. (în anul 1975/1976).

Vegetaţia este diversă: bradul alb, fagul, molidul (pe văile Sirod, Meştera, Sebeş ş.a.), alunul, zmeurul, murul, afinul, fragii, jneapănul, ienupărul, aninul. Plante medicinale: măcieşul, socul, izma ş.a, sunt folosite în tratamentul diferitelor boli. Câmpurile sunt pline de : narcise, bulbuci, garofiţe, campanule, stânjenei de baltă, ghiocei şi căldăruşe.

Fauna este constituită din mulţi cerbi, cerbul lăptar, râsul, jderul, mistreţul, lupul, căpriorul, cocoşul de munte, buha, huhurezul ş.a. în apele curgătoare de munte, sunt specii de păstrăv, lipan, mreană, clean, grindel, rac şi ţipar.

Stema comunei Ibănești, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de un brâu undat de argint.

În partea superioară, în câmp albastru, se află trei brazi de argint;

În vârful scutului, în câmp rosu, se află un cap de cerb de aur;

Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Brâul undat simbolizează râul Gurghiu. Brazii și capul de cerb reprezintă bogăția silvică și cinegetică a zonei.

Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună

În zonă n-a fost viaţă monahală, dar existând aici biserica din lemn, monument istoric, în care nu slujea nimeni, Arhiepiscopul Andrei de Alba-Iulia a iniţiat înfiinţarea unei mănăstiri cu obşte de călugări. A fost populată în anul 1997 cu un prim nucleu de călugări, provenit de la Mănăstirea Pârva-Rebra din judeţul Bistriţa Năsăud.

Biserica Sfântul Nicolae - Lapuşna a fost construită în satul Comori în anul 1779, când a preluat mesajul ctitoriei anterioare, de la care i-au revenit şi icoanele realizate în 1740, de Vasilascu, zugrav din Ţara Moldovei, feciorul lui Chiriac, stegarul din Focşani. În 1939 a fost strămutată la Lapuşna şi aşezată în pădurea de brazi, la câţiva paşi de râul Gurghiu. Este o construcţie din lemn, pe fundaţie din piatră de râu, legată cu ciment. Pereţii se înscriu în plan dreptunghiular, cu absidă decrosată, poligonală, cu trei laturi. Bârnele sunt îmbinate în coadă de rândunică, consolele fiind decorate cu crestături. În partea sudică are o prispă cu umeruşei ciopliţi. Spaţiul este compartimentat în altar, naos. pronaos. Uşile împărăteşti au o structură florală, delimitată prin baghete în frânghie. Bolta de deasupra navei este susţinută de arce care se sprijină direct pe pereţi. Naosul se delimitează de pronaos printr-o grindă din lemn şi pereţi înalţi de 1 m. Are şi un pridvor deschis, susţinut în faţă de 5 stâlpi din lemn brut. Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă cu foişor în console şi coif înalt, piramidal, neobişnuit la bisericile de lemn din această zonă, aceasta fiind concepţia arhitectului restaurator. Intrarea în biserică se face prin vest, printr-o uşă masivă din lemn de stejar, brut. Ancadramentul intrării are gaură în formă de cheie, împodobit cu rozete şi străbătut de un profil crestat cu linii. Lumina pătrunde în altar prin trei ferestre aşezate câte una la est, sud şi nord, iar în naos printr-o fereastră aşezată pe peretele sudic şi alte două pe cel nordic. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul este făcut cu şindrilă.

Pictura: Pictura murală, cu ample compoziţii în care se remarcă fondul stelat, este opera zugravului Toader Popovici. Din bogatul program iconografic, consemnăm pe bolta navei medalioane cu Iisus Pancrator, mucenici, reprezentări din viaţa lui Hristos. Pe bolta pronaosului, scena când s-a spânzurat Iuda în copac, iar pe peretele nordic Punerea în mormânt. Pe suprafeţele curbe din vest sunt zugrăviţi evangheliştii. În absidă, pe pereţii verticali, viziunea Patriarhului Petru şi Sfinţii Părinti, mironosiţe şi mucenici împodobite cu flori, iar pe boltă este pictată Sfânta Treime, Buna Vestire şi cetele îngereşti. Pilda Fecioarelor este desfăşurată pe peretele dintre pronaos şi naos. Pictura a suferit unele intervenţii în timpul restaurării monumentului.

Din punct de vedere administrativ, comuna Ibănești din județul Mureș, face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru, fiind situată în estul județului Mureș.

Se învecinează în partea de răsărit cu judeţul Harghita, la sud cu ţinutul Sovatei, comuna Chiheru de Jos, la vest cu localitatea Gurghiu, iar spre nord cu Hodac, Stânceni şi Lunca Bradului. Altitudinea medie este de 530-570 m. Situată la 20 km est de oraşul Reghin și la 58 km nord de Sovata, în Depresiunea Gurghiului, pe cursul superior al râului Gurghiu, Ibănești  are în componență zece sate, sediul administrativ fiind în Ibănești. 

Blidireasa - Originea numelui provine de la o ocupaţie tradiţională „blidar” = „olar”; „blidireasă” = femeie care face blide (farfurii din lut), poreclă împrumutată de localitate şi de împrejurimi.
Brădețelu - Termen derivat de substantivul colectiv „brădet” + sufixul diminutival - el, sat ce se situează la poalele unei păduri de brad.
Dulcea - Denumirea satului provine de la pârâul cu acelaşi nume – apa acestui pârâu fiind lipsită de unele sărări, este „dulce”.
Ibănești - Termen de origine slavă cu următoarea evoluţie fonetică Liuban – Luban – Lubăneasa – Ibăneşti: În 1453 localitatea se numea Lybanfalva; actuala denumire o întâlnim începând cu anul 1850.
Isticeu - Localitate aparţinătoare satului Ibăneşti, nu figurează ca unitate administrativă (sat) a comunei Ibăneşti. Numele de Isticeu îl poartă şi pârâul
care traversează satul în drumul său spre vărsare în Râul Gurghiu.
Pietroasa - Loc cu multă piatră, stânci, roci vulcanice măcinate de ape sunt prezente printre locurile de fâneţe sau păşuni. Casele din Pietroasa aparţin
satului Ibăneşti şi Ibăneşti Pădure.
Ibănești Pădure (Podu' Runcului) - Termen de origine latină runcus (lat.) = „defrişare” sau „cusătură” un loc într-o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini,
pentru a putea fi cultivat.
Lăpușna – nume dat localității după pârâul omonim ce izvorăște de la poalele Muntelui Bătrâna și traversează localitatea.
Pârâul Mare - Toponimicul desemnează o realitate, pârâul ce trece printre casele satului, în timpul ploilor torenţiale se revarsă.
Tireu - Satul poartă numele Pârâului Tireu, afluent al Râului Gurghiu.
Tisieu - Satul poartă numele Pârâului Tisieu, afluent al Râului Gurghiu.
Zimți - Denumirea satului provine de la terenul accidentat, dealurile alternează cu pâraiele repezi care au „săpat” văi adânci sub forma unor „zimţi”.

Vestigiile arheologice descoperite pe raza comunei dovedesc locuirea Ibăneștiului încă din neolitic.
 

– 1453 – prima atestare documentară a localității Ibănești.

– 1599–1600 – locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova.

– 1704–1708 – locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea.

– 1848–1849 – locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII–a condusă de Constantin Roman Vivu; și-au trimis reprezentanți la Marea Adunare a Românilor din Transilvania de la Blaj (15-17 mai 1848).

– În timpul dramaticelor evenimente din februarie–martie 1849 au fost uciși din Ibănești Dan Toader, Dan Ioan, Dan Filip, Petra Ion, Petra Pintilie, Todoran Iacob, Todoran Mihai, Todoran Precup, Gliga Vasilica, Chirteș Vasilica, Ceușan Dumitru, Dan Teodor, Todoran Oanea, Todoran Aana, Grigore Pop și alții.

– 1877–1878 – Războiul de Independență al României: Nicolae Petra–Petrescu participă voluntar la războiul din Balcani; 30 de contribuabili din Ibănești sprijină prin donații dotarea armatei române cu suma totală de 16 florini și 10 cruceri, 2 taleri și 2 merindare.

– 1892 – MEMORANDUMUL – participă din Ibănești Ion Racoțean.

– 1914–1918 – Primul război mondial – lupte grele se dau în Valea Gurghiului între 5 septembrie și 4 octombrie 1916

– 1932 – S-a ridicat „Monumentul Eroilor” din Ibănești cu sprijinul financiar al Dr. Eugen Nicoară, președinte al Despărțământului A.S.T.R.A – Reghin, fiu al Ibăneștiului.

– 28 octombrie 1918 / 10 noiembrie 1918 – Consiliul Național Român și garda națională română din Ibănești.

– 1 decembrie 1918 – Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – participă din Ibănești David Todoran, Dumitru Matei, Gliga Nicolae, Izidor Hărșan, Dumitru Măriuțăului, Pop Ioan a Gorii, Dumitru Cofar.

– 1921 – Reforma agrară – sunt împroprietăriți din Ibănești din teritoriul statului „Lunca Iepuri” și „Lunca Zâmți” invalizii, văduvele și orfanii de război, cu suprafața de 10 iugăre și 6 stânjeni.

– 1931 – pădurea comunală Ibănești avea suprafața de 2.508 iugăre.

– 12 septembrie 1944 – se dau lupte grele în Ibănești; în satul Dulcea a funcționat un spital pentru răniți, unde au fost îngrijiți aproximativ 2.000 de răniți români și sovietici.

– 20 martie 1990 – Cofariu Mihăilă din Ibănești nr. 380 este bătut bestial în tragicele evenimente care au avut loc în Târgu Mureș. cunoscut ca și Conflictul interetnic de la Târgu Mureș.

– 1453 – prima atestare documentară a localității Ibănești.

– 1599–1600 – locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova.

– 1704–1708 – locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea.

– 1848–1849 – locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII–a condusă de Constantin Roman Vivu; și-au trimis reprezentanți la Marea Adunare a Românilor din Transilvania de la Blaj (15-17 mai 1848).

– În timpul dramaticelor evenimente din februarie–martie 1849 au fost uciși din Ibănești Dan Toader, Dan Ioan, Dan Filip, Petra Ion, Petra Pintilie, Todoran Iacob, Todoran Mihai, Todoran Precup, Gliga Vasilica, Chirteș Vasilica, Ceușan Dumitru, Dan Teodor, Todoran Oanea, Todoran Aana, Grigore Pop și alții.

– 1877–1878 – Războiul de Independență al României: Nicolae Petra–Petrescu participă voluntar la războiul din Balcani; 30 de contribuabili din Ibănești sprijină prin donații dotarea armatei române cu suma totală de 16 florini și 10 cruceri, 2 taleri și 2 merindare.

– 1892 – MEMORANDUMUL – participă din Ibănești Ion Racoțean.

– 1914–1918 – Primul război mondial – lupte grele se dau în Valea Gurghiului între 5 septembrie și 4 octombrie 1916

– 1932 – S-a ridicat „Monumentul Eroilor” din Ibănești cu sprijinul financiar al Dr. Eugen Nicoară, președinte al Despărțământului A.S.T.R.A – Reghin, fiu al Ibăneștiului.

– 28 octombrie 1918 / 10 noiembrie 1918 – Consiliul Național Român și garda națională română din Ibănești.

– 1 decembrie 1918 – Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – participă din Ibănești David Todoran, Dumitru Matei, Gliga Nicolae, Izidor Hărșan, Dumitru Măriuțăului, Pop Ioan a Gorii, Dumitru Cofar.

– 1921 – Reforma agrară – sunt împroprietăriți din Ibănești din teritoriul statului „Lunca Iepuri” și „Lunca Zâmți” invalizii, văduvele și orfanii de război, cu suprafața de 10 iugăre și 6 stânjeni.

– 1931 – pădurea comunală Ibănești avea suprafața de 2.508 iugăre.

– 12 septembrie 1944 – se dau lupte grele în Ibănești; în satul Dulcea a funcționat un spital pentru răniți, unde au fost îngrijiți aproximativ 2.000 de răniți români și sovietici.

– 20 martie 1990 – Cofariu Mihăilă din Ibănești nr. 380 este bătut bestial în tragicele evenimente care au avut loc în Târgu Mureș. cunoscut ca și Conflictul interetnic de la Târgu Mureș.